Am avut ocazia de a participa pe 11 martie la evenimentul Orange în care s-a anunțaț oficial faptul că devine partenerul Federației Române de Rugby. Este un parteneriat important, mai ales că sportul românesc, în general, și rugby-ul, în particular, are nevoie de implicarea unor parteneri puternici, care să sprijine și să certifice dezvoltarea pe… [mai mult]
– Tati, melodia asta e tot de la Queen?– Tati, poți să-mi pui pe televizor un concert Queen?– Tati, dar de ce se numește trupa Queen?– Tati, de ce erau ceilalți copii răutăcioși cu Freddie?– Tati, îmi arăți o poză cu Freddie? Cam așa arată discuția cu kiddo după ce am recitit Freddie și Motanul… [mai mult]
A fost știrea săptămânii trecute. Ceva merge prost la Meta, nu mai încasează suficient de mulți bani și vor să schimbe modelul de business. Poate că o parte din vină o are și Apple care a tăiat accesul la tracking cu ceva timp în urmă, poate e și vina Meta pentru că a avut focus… [mai mult]
De când am intrat în rândul părinților cu copil la școală au început să se schimbe și discuțiile, subiectele abordate printre amici sau la tot felul de întâlniri. Și mă surprinde o chestie. De fapt, nu cred că mă surprinde, termenul corect ar fi că mă intrigă. Văd oameni care evaluează calitatea actului educațional dupa… [mai mult]
O analiză pertinentă a situației îngrijorătoare din sistemul educațional românesc.Eu spun de multă vreme treaba asta,dar cine are urechi de auzit să audă.Este normal să se ajungă la meditații cât timp manualele sunt extrem de prost structurate ,unele neavând chiar nici o legătură cu programele școlare.Astăzi orice lipitor de afișe de partid devine autor de manual școlar.Este strigător la cer cate greșeli de gramatică au aceste manuale.O spun în calitate de profesor de educație socială,disciplină la care repet unele manuale nu au legătură cu programa.
Ca si copil, am fost înscrisă la dans, să fiu reprezentant cosmetice, la pictură, implicată in activități la biserică, împinsă să ies, să fac, judecată că nu ies în oraș, că ies în oraș. Și toate, de familia mea. Ca să imi înving timiditatea. Și acum sunt introvertită, dar învăț să mă accept și să nu îmi pese dacă altii nu o fac. Pictura mi-a plăcut, cosmeticele îmi plac și acum, dar nu să le vând. Nu fac absolut nimic din ce nu îmi doresc și nu mai împărtășesc mai nimic cu familia mea, fiindcă vreau să mă bucur de experiență, de realizare, de orice fac, fără judecată și păreri. Poate sunt extremistă, dar e greu când crești într-un mediu care îți transmite că nu ești destul de bun, hai să te schimb, să fii. Cel mai ușor ar fi să îți iubești copilul, să îl înțelegi și cunoști așa cum e. Restul, vine de la sine
1. Să avem un cod de culoare agreat la nivel național, pentru reciclat. Să știm automat, reflex, că hârtia se aruncă la albastru, sticla la verde și plasticul la galben, indiferent de oraș, sector, mall, sau coș stradal. Cum știm la semafor că la roșu stai, la verde pleci. Serios, să fiți atenți la chestia… [mai mult]
A zis perfect Orlando aici Una din marele probleme ale zonei Crypto este lipsa încrederii. Lack of trust. Foarte multă speculă, foarte multe țepe, vinde iluzia unei îmbogățiri rapide și ușoare ( 10x. 50x, 100x, 240x) și nu rezolvă nici o nevoie concretă. Nu salvează vieți, nu te ajută să ajungi mai repede din A… [mai mult]
Sincer exact la fel este și bursa, de mult nu mai are nici un fundament, funcționează în abstract dar din păcate lucrurile fizice suferă din cauza speculațiilor care se fac acolo. Banii ieftini s-au dus pe speculații, pentru câștig fără muncă așa cu scrie Orlando mai sus, cine se uită peste grafice va vedea despre ce vorbesc. Crypto este o altă vacă se muls, intră mulți și ies puțini plus, schemă piramidală în toată splendoarea ei.
Am mai spus undeva că toată partea cu românii și reciclarea este abordată total greșit. Eu, care reciclez și colectez selectiv, sunt bătut pe cruce dacă arunc cumva sticla în tomberonul de sticlă, dar în pungă de plastic. Nu se face așa ceva, e împotriva bunului simț, trebuie să iau puncte de penalizare cetățenească. Pe… [mai mult]
Cine este atent va observa că boala a ajuns starea de fapt obișnuită. Sănătatea este o opțiune pentru care dacă vrei să o atingi trebuie să depui efort, să ai determinare să te informezi și să lupți. Citeam zilele trecute că introducem în noi peste 200 de chimicale și metale pe zi prin ceea ce bem, ce mâncăm, ce respirăm, ce punem pe corp (machiaje, săpun, șampon, deodorant, vopsea de păr…) ceea ce duce la infertilitate și boli. Probabil cei care consideră că suntem prea mulți pe planetă au motive de bucurie și poate chiar contribuie la toate acestea.
Vechiul brad de plastic l-am tinut vreo 12 ani. Am cumparat altul pentru ca se saturase nevasta-mea de el. Actualul are deja doi ani. Sper sa il tin zece ani, desi nu pare a fi facut la fel de solid ca vechiul. Eu zic ca ies pe plus si la poluare si clar la bani. Plus ca nu o iau razna curatind covoarele de ace.
[RO] Astăzi, Tudor Galos Consulting lansează noul proiect Personal Data Training by Tudor Galoș Consulting, un centru de training și excelență pentru cei ce doresc să își îmbunătățească cunoștințele în domeniul protecției datelor personale. Ce are site-ul acum:✔️ Patru cursuri, unul (cel de DPO – Responsabil cu Protecția Datelor) acreditat la #ANC, organizat împreună cu Corporactive Consulting, plus alte… [mai mult]
De când moștenitoarea a ales să meargă și la handbal și la baschet am ocazia să interacționez cu mulți părinți/bunici/aparținători care însoțesc piticii la antrenamente. Și nu pot să nu observ lucruri care pe care le fac, total nepotrivit și care mai mult strică decât ajută. Le las mai jos, sub formă de listă: În… [mai mult]
Foarte bune observatiile, la noi sunt unele chestii similare (nu toate, ca is alte reguli):
1. NU este voie sa las copilul nesupravegheat la antrenament (cel putin nu la orele private). Mai poti disparea eventual pana la buda, dar in general se incurajeaza parintii sa stea prin zona.
2. Am fost o perioada si „antrenor”, pentru ca nu ne permiteam sa platim lectii private. Asa ca antrenorul de suflet al lu’ fie-mea ne explica x si y, apoi noi trebuia sa mai aplicam din tehnici. Cu 10 ani de arte martiale la activ, ma descurc sa inteleg principiile si tehnica, dar din pacate sunt ma-sa si nu a mers exagerat de bine treaba. Sa nu zic ca ta-su isi pirdea sarita cam usor, plus ca si pe mine ma mai „facea’ fata din vorbe.
Solutia a fost sa fac o idee mai multi bani, sa mergem la o academie decenta, care costa cat 2 rinichi sanatosi, dar aia fac exact tehnica pana la voma. Exact ce ne trebuia. Azi am jucat niste „miute” cu fie-mea, fara istericale si fara sa o corectez. Tehica este buna, stie unde greseste, pur si simplu ne distram impreuna. Asta ar functiona, ca nu pot conduce zilnic 150 de km pana la terenurile in cauza (cineva mai trebuie si sa munceasca).
Nu facem scandal, cand pierde la competitii, este suficient de perfectionista incat sa isi doreasca sa castige. Si sunt alti copii inca peste ea, asa ca, atat timp cat incearca sa castige si aplica tehnicile invatate la antrenament, suntem OK. Prefer sa aiba o atitudine relaxata la meciuri, sa stie ca suntem mandri de ea, sa incerce sa dea totul. Va pierde mult in viata de sportiv, speram ca va mai si castiga, macar cand conteaza.
Momentan concursurile sunt mai mult pentru de-sensibilizare, sa aiba destule la activ, incat, cand se va juca pe arena mai mare, cu public serios, sa o doara la bascheti.
3. Echipamentul conteaza enorm, ai mare dreptate. Are momentan tot ce e mai nou in domeniu, de la rachete la pantofi de sport, lansator de mingi etc. Eu sunt imbracata ca o sluga, dar echipamentul copilului este sfant.
4. Feedback-ul este constant, atat la lectiile in privat (se noteaza chestiile la care trebuie sa mai lucreze copilul) cat si din 3 in 3 luni, cand se schimba `trimestrul’. Atunci se explica foarte clar, daca merge mai departe (la nivelul superior), daca mai sta, unde e de lucru, care sunt chestiile bune etc.
Unii parinti au o atitudine fenomenala cand vine vorba de dus copilul la un sport sau o activitate, ghidul asta ar trebui printat pe cel putin A3 sau mai mare si afisat la intrare in toate salile/terenurile de sport unde merg si copii. Pe aceeasi premiza in schimb, ar merge si un ghid pentru oamenii care stau dupa fundul mecanicului la service (desi, in cazul service-urilor mega-dubioase parca ii inteleg), al cel care isi duc masina la spalatorie si le sufla in ceafa angajatilor sa nu cumva sa le fure guma de mestecat din masina sau servetelele nazale si asa mai departe :)) Avem probleme de comportament noi ca natie, ceva de speriat
La IQ Digital Summit de la Brașov am avut ocazia să stau 15 minute cu Matthew Griffin, la o discuție despre cum se vede viitorul, întâlnire facilitată de prietenii de la BCR. Acum las mai jos a doua parte a discuției. înainte de toate, vă las o statistică de pe telefonul meu, realizată de cei de la… [mai mult]
ovi sirb
nu am trecut prin colecția Tiny Rockers, dar la noi asta a deschis ușa spre Queen: https://www.youtube.com/watch?v=tgbNymZ7vqY