Prima dată ni s-a sădit în minte ideea de a ne muta din oraș în timpul pandemiei, mai precis în vremea de lockdown, când am descoperit cât de mic poate fi un apartament mare, de 3 camere, când amândoi aveam de lucru și copilul avea de făcut grădiniță online.
În același an 2020, stând mai mult pe la plaiurile natale, am redescoperit plăcerea de a avea un pic de curte, unde să stai seara la aer curat.
Și atunci am început să ne întrebăm „what if”, mai ales că unii dintre prietenii noștri făcuseră deja pasul, se mutaseră la case pe lângă marele oraș.
Și am început să ne gândim, să ne interesăm, să întrebăm pe la bănci de condiții, credite, cum e mai bine, ipotecar, imobiliar, prima casă?! ar fi mai potrivit decât alte tipuri de credite? Îmi amintesc că, la vremea aia, era foarte intens și aprig războiul ROBOR vs IRCC, fiecare sistem având ultrașii lui, care doreau mai abitir să te atragă de partea lor.
Apoi am început să vedem care sunt costurile versus apartament, costurile care înseamnă utilități, încălzire, întreținere și tot ce este conex.
Eu aveam deja experiența copilăriei și a casei părintești, unde treaba nu se termină niciodată, în fiecare an apare câte o mare lucrare de făcut. Acoperiș, pavaj, exterior, interior, niciodată nu se stă, mai ales pe timp de vară.
În contrapondere, vin curtea, aerul curat, locul pentru grătar, un pom și niște flori, poate și o potaie, chestii mai lumești.
După lungi și epuizante analize, calcule, planuri, am ajuns la un meci egal între oraș vs periferie, apartament vs casă. Fiecare vine cu avantajele și dezavantajele sale, e mișto și nasol în ambele, dar putem trai la fel de relaxați și într-o parte și în alta?
Răspunsul a fost nu.
Și decizia, pe cât de complicată a fost pe atât de simplă. Cel puțin pentru moment, pentru un termen scurt spre mediu, suntem mult mai confortabili cu orașul și apartamentul, decât cu casa, curte, departe de oraș.
În primul rând datorită mobilității. Vreau să pot ieși în oraș fără să depind de mașină, fără să stau cu grijă că îmi ia taxiul 100 de lei până acasă, că nu devin șoferul personal al copilului pentru drumul casă-școală-alte activități-casă pentru mulți ani.
Alt motiv ar fi pentru că, momentan, costurile de întreținere lunară sunt mult mai mici la un apartament de 100mp decât la o casă cu aceeași suprafață. Și în vremuri instabile, e bine să ai control și predictibilitate cât mai bune asupra costurilor. Este cumva o bucată de educație financiară, de bază, să nu te întinzi mai mult decât îți e plapuma.
Nu neg că ne tot uităm după chestii prin preajmă, la maxim 90 de minute de București, pentru loc de retragere pentru weekend, sfânta punte sau pensie, când o veni, dacă o veni.
Dar până atunci ne vedem prin parcul IOR, Lumea Copiilor, metrou, ratb, bicicletă, trafic pe motoare, trafic în conservă, sau, surprinzător, chiar și pe jos.
Inițiativa face parte dintr-o campanie prin românii sunt îndemnați să ia deciziile care le fac bine și să trăiască o viață în acord cu valorile lor reale, să fie mai aproape de cine sunt cu adevărat.
Soluția propusă este plan gratuit de independență financiară, prin platforma My Advisory Platform România a BCR. Mai multe despre sesiunile de coaching financiar, care sunt disponibile gratuit, în orice hub BCR, fără obligativitatea de a cumpăra un produs.
9 comentarii Adaugă comentariu
legat de paragraful despre a depinde de masina pt orice, cu asta sunt total de acord cu tine. In situatia asta, rovinieta scrie pe tine
Majoritatea celor care s-au mutat in suburbii ( de fapt la tara) nu sunt decat niste parveniti de clasa medie, care vor sa exploreze the good life, sa se conecteze cu natura, sa fie sustenabili si toate truismele la un loc, poluand fiecare ca nebunii, ca au 2 masini pe familie, plus oricine vrea sa-i viziteze trebuie sa mearga cu masina acolo etc.
Apartament pt familia mea.
O curte presupune munca si chletuieli constante. Intretinerea efectiva (apa, incalzire, curatenie) mi se pare mai costisitoare la o casa pe pamant si nu ne permitem. plus, timpul petrecut in masina catre gradinita si apoi scoala care ar creste de la 10 min pe jos la cel putin o ora cu masina. nu ne-am permite o casa in oras asa ca ar trebui sa fie in zona limitrofa ceea ce presupune multa naveta zilnic.
la pensie sper sa putem sa ne bucuram de curtea si casa bunicilor mei care e la 45 min de buc.
sanatate!
parerile is impartite, am trait 28 de ani la curte nu m-as muta de la mine de acasa pentru nimic in lume
Stau la bloc, m-am nascut la bloc, dar as prefera curtea oricand. Chiar daca este nevoie de intretinere.
Acum cateva luni am reusit si am cumparat casa, in oras. Suntem multumiti etc. dar ce vroiam sa zic e ca o sa avem de investit multi ani de-acum incolo in tot felul de renovari si imbunatatiri ca sa o aducem la standardul pe care ni-l dorim. Deja ma observ ca fac fel de fel de compromisuri si in loc sa cheltui pe vacante, chestii personale etc. prioritizez chestiile de facut la casa. Iar in timp asta poate sa devina enervant. Sper numai sa nu ne apara prea multe surprize si chestii neprevazute (cum de altfel ne-au aparut la renovarea initiala).
Surprize o sa apară tot timpul la casa. Eu am crescut la bloc iar după ce m-am căsătorit m-am mutat la casa soțului. 25 ani nu am știut altceva decât reparații, renovări, var, ciment și betoane. Nu am plecat niciodată în concediu. Întotdeauna era ceva de făcut. Acum soțul meu nu mai e printre noi, și am rămas cu un căsoi la care mai sunt o groaza de făcut. M-aș muta ACUM la bloc, dar ce sa vezi? Nici cadastrul nu-i în regulă. Asa ca..pregateste-te psihic pentru ce te așteaptă.
Am locuit aproape 60 de ani in aceeasi casă. Acum mai aproape de pensie VA trebui să vând, pensia nu-mi va oferi posibilitatea confortului (în casă) cu care eram obișnuită.
În Arad există varianta intermediară, între casă și apartamentul la bloc: apartament „la curte comună”, într-un imobil „de tip casă”, care are, de obicei, cel puțin două nivele, uneori chiar trei-patru (parter, etajul 1 și etajul 2, mai rar etajul 3 sau demisol, parter și etajul 1 sau parter (înalt) și etajul 1) și fațadă, de obicei, istorică. Așa e cazul meu, eu și cu soțul meu locuim într-un astfel de apartament, chiar în zona ultracentrală a Aradului. Avantaje: ai parte de o curte (chiar dacă e comună) și de aer curat, de obicei apartamentele astea u și suprafață destul de mare, dar mai ales nu sunt mulți locatari, ca la bloc (în clădirea în care stăm noi, suntem în total patru familii). Și aproape toate aceste apartamente sunt dotate cu centrală termică proprie, chiar dacă în cele mai multe vei găsi și sobe de teracotă (așa am avut și noi, dar am desfăcut-o pentru că ocupa prea mult spațiu). Dezavantaje: lipsa camerelor decomandate. Pentru că, desigur, aceste imobile au fost construite pe vremea când nimănui nu-i trecea prin cap să facă camere decomandate, dimpotrivă, era considerat cel mai firesc lucru din lume să treci dintr-o încăpere în alta. Mai e ceva: unele dintre aceste apartamente necesită renovare. Asta poate fi un avantaj, pentru că apartamentele care necesită renovare sunt ieftine (așa l-am cumpărat pe al nostru, cu doar 39.000 de euro!), dar, dacă nu ești dispus să te angajezi în procesul de renovare, poate fi un dezavantaj. Iar apartamentele „la cheie”, în imobile cu „curte comună”, mai ales dacă sunt ultracentrale, pot fi destul de scumpe (dar în niciun caz mai scumpe decât garsonierele din Cluj, care au însă și suprafețe uneori de zece ori mai mici decât apartamentele „la curte comună” din Arad…).