În lumea afacerilor moderne, ni se spune constant să ne diversificăm. „Nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”, „Extinde-te pe noi piețe”, „Atrage noi segmente de public”.
Dar, în goana după diversificare, multe branduri comit o eroare fatală: își diluează esența până când nu mai înseamnă nimic pentru nimeni.
Dacă vrei să înțelegi cum se construiește un brand care supraviețuiește decenii, nu te uita la companiile de tech care dispar după doi ani. Uită-te la coloșii heavy metal-ului: Metallica și Iron Maiden.
Capcana „ceva pentru toată lumea”
Multe business-uri eșuează pentru că încearcă să placă tuturor. Rezultatul? Un produs generic, fără personalitate.
Metallica și Iron Maiden sunt exact opusul. De peste 40 de ani, aceste trupe livrează un „produs” clar, recognoscibil și, mai ales, nealterat. Ei nu fac „features” cu artiști pop la modă doar pentru a prinde câteva vizualizări pe TikTok. Ei știu cine sunt și, mai important, știu pentru cine cântă.
Lecția de business de aici e că succesul nu vine din a avea un portofoliu care să acopere tot spectrul, ci din a avea un produs atât de specific încât să devină un standard în nișa sa.
Tribe building: de la 12 la 90 de ani
Dacă mergi astăzi la un concert Metallica sau Iron Maiden, vei vedea ceva fascinant: un puști de 12 ani, cu tricou cu „Eddie the Head”, stând lângă un bunic de 70 de ani care îi fredonează versurile.
Tribe-urile nu au nevoie să fie gigantice ci au nevoie să fie solide
La concertele Maiden sau Metallica vezi ceva care în marketing se discută prea puțin: continuitate culturală.
Ai copii de 12 ani veniți cu părinții. Ai oameni de 50-60 de ani care îi ascultă de când cumpărau casete.
Ai adolescenți care descoperă trupa pe TikTok și oameni care încă poartă tricouri din turneele din anii ’80. Asta nu se construiește prin “pivotări strategice trimestriale”. Se construiește prin consistență. Prin mesaj repetat suficient de mult încât să devină identitate colectivă.
Atunci când nu îți „trădezi” produsul de bază pentru a alerga după tendințe trecătoare, transformi clienții în evangheliști.
Calitate vs. cantitate în portofoliu
Metallica a experimentat (vezi colaborarea cu Lou Reed sau orchestra simfonică), dar nucleul a rămas mereu același: riff-uri grele și energie brută. Nu au scos un album de jazz doar pentru că „se purta”.
Un portofoliu variat poate aduce un profit rapid pe termen scurt, dar un portofoliu coerent construiește un imperiu. Atunci când refuzi să îți diluezi produsul cu influențe care nu îți aparțin, transmiți un mesaj de putere și integritate.
În loc de concluzie, dacă două trupe de heavy metal pot construi comunități intergeneraționale timp de 40 de ani fără să-și dilueze produsul, probabil există aici o lecție și pentru marketing.
3 comentarii Adaugă comentariu
100% de acord cu rationamentul/punctul de vedere.
Doar ca, in cazul Maiden cred ca se aplica cele de mai sus in timp ce, in cazul Metallica, cred ca recentul concert de la Bucuresti este cel mai bun exemplu de „asa NU!”.
Argument 1 – Miley Cyrus, Lady Gaga … doua nume sonore din zona asta de (sub)cultura muzicala gen pop-comerical-main-stream cu care Metallica s-a asociat RECENT si tocmai pentru ca sa scoata „… nu chiar manele, dar ceva frumos, sa placa la toata lumea”.
Argument 2 – Publicul spectator/platitor la acest concert parea compus in (prea) MARE masura (dupa gustul meu) din oameni care s-au dus acolo ca sa „fie vazuti”, ca sa „bifeze” eveniimentul pe FB/Insta. Nu stiu cati ar fi putut sa spuna numele celor patru membri ai trupei sau 2-3 titluri de piese (in afara de „blues”-urile celelbre) sau 2-3 titluri de albume … in rest, declarativ, cam toti se declarau „fani de mici” :)))
Argument 3 – Cand esti trupa si iti vezi de „nisa” ta si iti faci treaba fara compromisuri (adica NU te duci dupa ce cere piata ca sa mai faci un ban) pai NICIODATA si in NICIUN CAZ nu vinzi (*) un stadion de 65k locuri in cateva ore/zile … daca se intampla asa ceva te-ai dus in main-stream si … eu nu mai vad cale de intoarecere.
Argument 4 – NU exista nicium motiv pentru care sa aduci fanii aia „hard-core” (care te-au facut ce te-au facut) in situatia in care sa plateasca DE LA 2-300 E/bilet IN SUS pentru un concert (**). Mai ales in Romania … mai ales ca in alte locuri (Budapesta) au existat bilete mai ieftine si a fost mai lejer accesul la ele. Astea cu bilete de sute/mii de Euro sunt apucaturi de Taylor Swift …. nu de Metallica aia adevarata, din anii ’90.
(*) – asta cu biletele, recunosc, e cu dus-intors; umbla vorba ca a fost si o mizerie/gainarie tipic romaneasca de manipulare a vanzarii ca sa sara preturile in sus si sa fie loc de bisnitareili si alte mizerii.
(**) – si, la banii astia, in loc sa te ccupi de experienta auditiva a fanilor tu, mare trupa/monstrii sacri doar sa te bucuri ca un hapsan ca ai vandut 65k bilete intr-un loc IMPROPRIU pentru concerte de rock, unde muzica se aude „ca din cratita”. Am vazut Metallica la precedentul concert din 2019, tot pe Arena, si dezamagit este eufemistic si putin spus pentru bataia de joc auditiva al carei subiect m-am simtit atunci.
Argument extra-BONUS: daca mai era nevoie de vreun argument ca s-a umplut Arena Nationala de nechemati si habarnisti prezenti acolo NU pentru Metallilca ci pentru a vana o poza instagramabila … pai poza cu madam Gheorghiu de la loja VIP nu mai lasa loc de niciun comentariu sau interpretare. Iar daca Metallica a adunat genul asta de fauna … numai rock/nisa nu mai sunt!
Daca ai fi urmarit si stirile de dupa concertul Metallica din 2019 ai fi aflat ca trupa a donat o gramada de bani pentru spitalul construit de Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu. Daca a fost acum la loja VIP, fac pariu ca a fost chiar la invitatia Metallica.
Argument 1. Nu e tocmai asa. Daca esti ascultator sau cantaret de „grele” nu inseamna ca trebuie sa ai treaba numai cu chestiile grele. Vezi multele cover-uri inregistrate chiar de ei, care ies din zona de metal, nu vad nimic in neregula cu colaborari de genul. Chiar si Bruce Dickinson, daca zici ca Maiden e un exemplu bun, s-a jucat putin interpretand Delilah.
Argument 2. De cum parea lumea, tine cont ca au fost multi ca mine care au venit direct de la job, de la corpo. Altii s-au linistit pe masura ce au trecut anii, au aparut copiii, uneori si nepotii, dar a ramas acolo inauntru dragostea pt muzica asta.
Argument 3. Sold out pt ca avem bani. Asta tine de faptul ca venitul mediu a crescut si suntem adulti cu job. Multi ascultatori suntem acum acum la 40+, cu job si venit decent, nu mai suntem pustii faliti din anii 2000. Sold out si pt ca multi au considerat ca e ultima ocazie sa ii mai vedem, au o varsta.
Argument 4. Pretul. Aici e o chestie generala. Preturile au crescut peste tot in lume si au ajuns exagerate si prohibitive. Si eu m-am gandit de mai multe ori daca sa iau sau nu bilete. Cauzele sunt multe, principala cred ca este trendul pornit de Live Nation care organizeaza aproape tot ce e „mare”: fie direct fie prin alte companii pe care le detin, in cazul acesta Emagic. Ceilalti organizatori mai mici care raman se iau dupa trend, dar asta e alta discutie.
Argument extra-BONUS: Pentru aproape toti cei de +40 ani, muzica a insemnat f mult in adolescenta si tinerete, inclusiv pentru cei pe care-i vedem acum in diverse pozitii publice. Nu conteaza daca ne plac sau nu, dar si ei sunt oameni si au avut tinereti in care mult mai multi decat se vede au devorat sute de casete in anii 90. Concertul asta a fost o ocazie sa retraim niste sentimente.