Zilele trecute, prietenul meu Tudor a scris un articol excelent despre cum se vede traficul prin parbrizul unei mașini atunci când vine vorba de noi, cei pe două roți.
A vorbit despre atenție, despre unghiuri moarte și despre cum șoferii trebuie să ne „vadă”. Totul perfect adevărat.
Însă, ca motociclist, simt nevoia să completez această ecuație. Pentru că oricât de mult am cere (și pe bună dreptate) atenție din partea șoferilor, adevărul crud este altul: pe motor, primul și ultimul responsabil pentru viața ta ești doar tu.
În mașină, o greșeală de judecată înseamnă o programare la service și o foaie de amiabilă. Pe motocicletă, aceeași greșeală se măsoară în fracturi, fire de sutură sau, mai rău, în lumânări aprinse pe marginea drumului.
Și dacă ar fi să rezum toată „filozofia” supraviețuirii pe două roți într-o singură lege universală, aceea ar fi: dacă ai timp să te întrebi dacă ai timp să depășești, atunci NU ai timp să depășești.
Legea ezitării în trafic
Când ești la ghidon, creierul tău rulează un software de calcul în timp real. Evaluezi viteza mașinii din față, distanța până la cea care vine din sens opus, starea asfaltului, unghiul de înclinare și treapta de viteză. Toate astea se întâmplă în fracțiuni de secundă.
În momentul în care software-ul ăla dă o eroare – adică în momentul în care apare acel mic dialog interior: „Oare am timp? Oare se dă ăla mai în dreapta? Oare apuc să mă repliez?” – răspunsul este deja NU.
Secunda aia în care ai ezitat, în care ai cântărit decizia în loc să acționezi instantaneu sau să stai liniștit în banca ta, este secunda care te omoară. Pe motocicletă, siguranța vine din certitudine, nu din noroc sau din speranța că celălalt te-a văzut și va frâna pentru tine. Dacă o manevră nu este 100% sigură în mintea ta din prima milisecundă, înseamnă că e 100% periculoasă.
De ce mașina din față nu e un inamic, ci un ecran
Tudor spunea un lucru corect: șoferii nu ne văd. Nu ne văd din neatenție, din cauza telefoanelor sau pur și simplu pentru că creierul uman caută în trafic forme mari (alte mașini, camioane) și tinde să ignore siluetele înguste.
Dar noi, ca motocicliști, știm asta (sau ar trebui să o știm). Din perspectiva din cască, fiecare mașină care rulează în fața ta sau care stă la o intersecție cu intenția de a face stânga nu este un inamic, ci un ecran opac din spatele căruia poate să apară moartea. Când vezi un șofer care vrea să vireze la stânga, regula de aur spune să nu presupui niciodată că te-a văzut pentru că te uiți în ochii lui. Poate se uită prin tine. Reduci viteza, îți pregătești frânele și cauți o cale de scăpare.
Orgoliul se lasă la vestiar, odată cu geaca de piele
Un alt punct atins în articolul anterior a fost orgoliul. „Întotdeauna un motociclist va porni mai rapid de la stop”, scria Tudor. Da, fizica ne permite asta. Dar tot fizica ne penalizează cel mai dur. Traficul nu este o pistă de curse și nici un spațiu unde trebuie să demonstrăm cine are dreptate.
Dacă ai prioritate de drept, dar un SUV îți taie calea și tu intri în el ca să-i „ajuți statistica”, ai murit cu dreptatea în mână. Felicitări, ai fost prioritar pe lumea cealaltă.
De aceea, conducerea defensivă pentru un motociclist nu este un curs opțional pe care îl faci ca să-ți mai scazi din punctele de penalizare. Este singurul mod în care poți îmbătrâni pe două roți. Înseamnă să anticipezi prostia, neatenția și oboseala celor din jur.
Performance review sub cască
La finalul fiecărei ieșiri, când îmi dau jos casca fac exact ce recomanda și Tudor: un scurt bilanț.
„Acolo m-am băgat cam la limită.” „Dincolo, tipul cu Loganul chiar nu avea cum să mă vadă în unghiul mort, bine că am lăsat spațiu.” „La depășirea aia pe faleză am stat o secundă pe gânduri înainte să trag de gaz. Data viitoare nu o mai fac.”
Pentru că asta ne ține în viață. Abilitatea de a recunoaște că suntem vulnerabili și că șoseaua nu ne aparține.
Dragi colegi șoferi, vă mulțumim când ne lăsați spațiu printre benzi și când vă uitați de două ori în oglinzi.
Și voi, frații mei întru două roți, să nu uitați că dacă o mașină semnalizează stânga nu e obligatoriu să facă dreapta, poate merge relaxat și înainte!
Asfalt uscat și minte limpede!
