Pandemia de validări nesolicitate: cum am ajuns să transformăm un context într-o profesie.

Am observat o epidemie nouă pe LinkedIn, și anume oamenii care își trec în headline sau în descriere: Keynote Speaker.

Ca și cum ar fi o meserie sau cum ai spune:

• instalator/contabil/dulgher/coach/infleuncer/ keynote speaker.

Mă întreb sincer unde se învață. Există un liceu tehnologic? O școală profesională? Dai examen practic? Îți cere cineva să ții un discurs de 20 de minute despre cum să fii autentic într-o lume în continuă schimbare , iar dacă iei peste 8, primești atestatul?

Pentru că, din câte știu eu, nu funcționează chiar așa.

„Keynote speaker” nu este o profesie, nu este o competență, nu este o certificare. Nu este ceva ce îți treci în CV ca și cum ai avea permis categoria B.

Este un rol pe care îl ai într-un anumit context.

Mai exact, este rolul pe care ți-l oferă organizatorii unui eveniment pentru că ei cred că ai ceva suficient de valoros încât să deschizi sau să setezi tonul unei conferințe.

Diferența pare mică, dar este uriașă.

E ca și cum un fotbalist și-ar trece în bio „Captain”. Sau „tatăl lui Cristi Borcea” ( o referința culturală pentru adevărații pasionați).

Poate ai fost căpitan într-un meci sau poate în zece. Poate la națională, fie ea și U21. Dar nu asta e profesia ta.

Sau ca și cum ai scrie „cavaler de onoare”. Da, ai fost la nunta prietenului tău. Ai ținut lumânarea, ai furat mireasa, ai dansat până la 5 dimineața, dar asta nu înseamnă că asta faci în fiecare zi.

Mi se pare fascinant cum reușim să transformăm orice context într-o etichetă permanentă.

Ai vorbit la o conferință? Speaker. Ai vorbit primul? Keynote Speaker. Ai fost invitat de două ori? International Keynote Speaker. Ai prins și un eveniment la Sofia sau Tiraspol? Global Keynote Speaker. Încă două conferințe și probabil ajungi „Legendary visionary international multi-award winning Keynote Speaker”.

Sună bine. dar spune foarte puțin.

Partea amuzantă este că adevărații oameni pe care îi vezi constant în deschiderile marilor conferințe aproape niciodată nu se definesc prin asta. Își spun antreprenori, cercetători, autori, profesori, fondatori, jurnaliști sau orice sunt ei în viața reală.

Faptul că sunt keynote speakers rezultă din faptul că sunt invitați să țină keynote-uri.

Pentru mine, „keynote speaker” este o validare și nu o auto-definiție.

Este un compliment pe care îl primești de la piață, nu o titulatură pe care ți-o lipești singur pe profil.

Audiența și organizatorii decid dacă ești keynote speaker, nu tu singur pe LinkedIn.

Prima vorbește despre un fapt, a doua despre cum ai vrea să fii perceput.

Și dacă tot am ajuns aici, poate ar trebui să ne relaxăm puțin cu etichetele.

Poate e suficient să fim buni la ceea ce facem și restul, inclusiv invitațiile de a urca pe scenă, vin sau nu vin. Și când vin, sunt efectul muncii.

P.S. Dacă există totuși o școală profesională de keynote speakers, sper că au și specializarea „Panelist”. Am auzit că acolo se intră mai ușor.