Articole scrise de: andrei

andreiu

Chestia mișto a săptămânii

Pentru lucruri din astea plătim internet, care să ne bucure vederea, să ne gâdile auzul și să ne liniștească mintea. Un exemplu de bun simț, modestie și virtuozitate de la bateristul unei trupe oarecare, să-i spunem Megadeth, auzind în premieră o piesă de la The Killers. Nu trebuie să fii rocker ca să-ți placă clipul… [mai mult]

oviwan

Superb ! Îmi permit o recomandare : Estepario Siberiano !

Andi

Ce energie mișto are tipul! Superb!

andreiu

AI poate revoluționa CRM-ul, alături de IoT

În era digitală în care trăim, relația cu clienții a devenit o componentă esențială a succesului oricărei afaceri. Însă, pentru a gestiona și optimiza aceste relații, companiile trebuie să înceapă să ia în calcul și folosirea de tehnologii avansate, cum ar fi Inteligența Artificială (AI) și Internet of Things(IoT). Împreună, aceste două tehnologii pot revoluționa… [mai mult]

Sorin

Fie ca vrem noi sau nu, AI-ul va revolutiona foarte multe domenii. Si nu trebuie sa ne fie frica de acest lucru deoarece el va putea face doar treburile repetitive, cel putin pentru inceput. Nevoie de factor uman este peste tot.

andreiu

Pentru specialiștii în sport din canapea

Două chestii, despre evenimentele din zilele astea. România a fost învinsă de Irlanda cu 82 la 8, în condițiile în care România nu a jucat deloc rău, reușind să marcheze prima, eseu în minutul 4, împotriva liderului mondial, principala candidată la trofeul Cupei Mondiale de Rugby. A fost un meci dificil, România merită multe laude…. [mai mult]

Cryptoprocta ferox

Fix paralela cu Moldova o aveam si eu in cap cand am inceput sa citesc.
La ei de ce se poate, adica de ce se poate cu jucatori din campionatul nostru intern – Voluntari, Sepsi, UTA. Ce sa mai zicem de Albania care a batut Polonia cu 2-0?
Apropo de rugby – nu am apucat sa vad meciul IRL-RO dar am vazut Scotia-RSA … no comment!

Realitatea in sportul din RO arata cam asa: UNU – avem jucatori care abia asteapta sa dea 2-3 goluri ca sa plece in Italia/Spania prin ligile 2-3 sau DOI – avem jucatori care se duc DIRECT pe la echipe din Golf (si, din pacate, nu prin Arabia Saudita ca acolo astai cumpara de-alde Ronaldo aflati la final de cariera pe niste multe zeci/sute de milioane, nici vorba sa-l cumpeer pe vreun Puscas) pentru niste bani care, uneori, nici macar nu sunt cu foarte mult peste salariile din campionatul din RO.
La aceasta „directie de dezvoltare” au contribuit LPF-ul si FRF-ul sau toti semi-doctii transformati peste noapte in „investitori” pe la cluburile noastre care trateaza jucatorii ca pe ultimele slugi si ii fac sa-si doresca sa scape din haznaua de campionat din RO.
Sau faptul ca daca ai un copil – intamplator eu am un copil care face DOUA sporturi, la nivel profesionist pentru varsta lui, adica club/legitimare la federatie, cu viza medicala la 6 luni, cantonamente, competitii & etc – acel copil va face sport DOAR pe banii parintilor pentru ca ZERO suport de la stat, indiferent ca statul asta e Min. Sporturilor, Min. Invatamantului (scoli cu profil sportiv) sau Primaria din localitate.
Dar, peste toate astea, cea mai dureroasa problema este ATITUDINEA. Si o sa dau un singur exemplu – in meciul cu Israel ne-am trezit – fara niciun merit din partea echipei noastre – in situatia IDEALA pentru o echipa nationala care joaca pe teren propriu (in fata a 50K suporteri) si vrea cele 3 puncte. Adica am ajuns sa conducem cu 1-0 in minutul 20. Pai de aici, rational, aveam doua variante: UNU – joc „distructiv” / catenaccio sau cum vrem sa-i spunem sau DOI – sa lasam adversarul „sa riste” si sa-l taxam pe contra-atac. Ambele variante avand nevoie de DEDICARE 110% si MUNCA/ATENTIE. Ce am facut noi …. NIMIC! Dadeau ai nostri in minge de sarea ca din „coltul mesei” doar-doar sa scape de ea cat mai repede. Alergat in „dorul lelii”, intrari aiurea si intarziate urmate de tras de tricou si alte obstructii de ma mir ca nu am luat vreo 5 cartonase galbene sau vreunul rosu. Asta arata lipsa de pregatire fizica – ca nu erau in stare nici macar sa fuga dupa adversar dupa ce pierdeau mingea – dar si lipsa de viziune sau chef de munca.
Vorba unui prieten: „… doar freze si tatuaje aveti in cap …”.
Asta in timp ce jucatorii Israelului alergau si in minutul 90 la fel (sau mai tare decat) ca in minutul 01.
Dupa parerea mea mentalitatea necesara/corecta in fotbal astazi e aia din UK: suporterii nu se supara daca echipa lor ia bataie dar fiecare jucator arata ca este dispus sa „moara” pe teren. Problema, pentru suporteri, apare daca jucatorii sunt niste lepre puturoase si nu au intentia sa-si de sufletul pe teren.

andreiu

Provocări și soluții generate de digitalizarea accelerată: articol pentru profani.

Acum câteva zile scriam despre cum ne-a complicat digitalizarea viețile. Și nu doar atât, dar am simțit nevoia să aduc niște completări discuției de acolo, mai ales pentru cei care nu sunt atât de conectați la zona digitală.  În loc de prefață, o să vedem de ce este importantă educația, mai ales în vremurile astea,… [mai mult]

andrei

ai o intuitie foarte buna. E scris de GPT, exact ca ceea ce am zis la inceput, ca o continuare pentru profani.

Antim

Salut,

Nu stiu de ce, dar am senzatia ca textul acesta a fost scris in stransa colaborare cu CGPT. 🙂

andreiu

Să dai semn când ajungi acasă

Cei care mă cunosc sunt deja obișnuiți cu obsesia mea de a da semne când ajung acasă, după ce ne despărțim, pleacă de la noi sau din oraș. Același obicei îl avem între noi, gașca de băieți care ieșim la plimbare cu motoarele. Fiecare dă semn când ajunge acasă. Poate părea over-protecting, poate părea o… [mai mult]

Deea M

În cazul ăsta, traume din copilărie sau indiferent care e cauza, trebuie să te adaptezi la persoanele respective. Dacă lor nu le place, nu îi bâzâi cu chestia asta fiindcă ție ți pare ok și vrei să stai liniștit, fiindcă nu faci decât să îi îndepărtezi. Grija față de alții e ok, dar cu o limită. Și fiecare avem limitele noastre care trebuie respectate.

andreiu

Digitalizarea: cum ne-a complicat existența și ne-a distrus procesul decizional

Astăzi ne aplecăm asupra unei dileme moderne, cea a digitalizării, că tot e la modă din 2020 încoace. Ai făcut o pagină de facebook? Asta înseamnă că ai pornit un proces de digitalizare.  Ai făcut un sistem de rezervări online? Ești digitalizat!  Digitalizarea a venit cu aere mari, promițându-ne confort, conectivitate și simplitate. Însă, să… [mai mult]

john2381

omiti (voit sau nu) ca nu te obliga nimeni sa te „aliniezi” trendului cu cele mentionate.
pot intelege ca asa procedeaza multi, dar nu pot accepta ca e ceva ce trebuie sa fac si eu.
asa ca as spune ca nu digitalizarea ne-a adus aici, ci lenea (de a face altfel, de a gandi, de a fi altfel decat trendul, etc).

1. desi multa vreme ma trezeam inaintea ceasului (desteptator, fie ca era cel al telefonului sau nu).. acum ma trezeste ceasul (aparatul de la mana) cu vibratii (sa nu trezeasca si alte persoane daca nu e necesar).
diferenta nu a facut-o digitalizarea, ci un copil (de 4 ani deja) si implicit lipsa mea de somn suficient.

2. pot intelege nehotararea in alegerea mancarii (o am uneori), dar e prea incomod sa astept livrarea si sa ma intreb daca de data asta au pus pizza in cutie orizontal (cum pare normal) sau vertical (cum nu de putine ori mi s-a intamplat).
asa ca ori ies sa imi cumpar singur mancarea gatita (ori o iau la finalul unui drum prin oras), ori pregatesc (pregatim, de fapt, in functie de disponibilitate) in casa.
oricum, nu digitalizarea e implicata (cel putin nu negativ – o reteta online e de ajutor din cand in cand).

3. tine din nou de alegere.
ce e legat de job.. imi place sa fie digital (desi am mereu si un caiet si un creion pe aproape) si cred ca e pozitiv.
ce nu.. e o combinatie de care eu sunt multumit (si care oricum nu se apropie de ce spui tu mai sus).

4. mi se pare de folos sa pot cauta online destinatii, cazari, restaurante, etc si mai ales sa vad parerea altora despre ele.
gps-ul mi se pare si el util / comod, dar asta nu inseamna ca nu pot casca ochii si vedea pe unde merg (dincolo de bara masinii din fata).
ps. de fiecare data cand am iesit din tara la volan am avut cu mine si harta rutiera a tarii pri ncare am trecut.
pentru romania sunt prea batran sa mai ma uit pe harta (am vazut destula + indicatoarele rutiere si putina geografie sunt suficiente in caz de lipsa gps – si nici nu am retineri in a cere indicatii daca e necesar).

5. am un ceas care imi spune cand si cand cateva informatii generale despre activitatea mea, dar nu e ceva ce imi face programul.
ma ajuta sa fiu mai constient si pt asta e foarte util.
deciziile si actiunile sunt ale mele (fie bune sau nu).

asa ca.. lucrurile sunt com-plexe daca le complici tu, nu pentru ca exista optiuni digitale.

Deea M

Sunt părți care îmi plac la digitalizare, cumpărăturile acasă, planificarea călătoriilor, muzica accesibilă cu ușurință, GPS-ul (cu vocea oprită) , platformele de streaming. Dar monitorizarea sănătății o văd inutilă. Eu de asta nu am smartwatch. Cu ce mă ajută să îmi știu pulsul, câte ore am dormit, cât a fost REM sleep, cât îmi e tensiunea etc? Nu sunt medic, să știu toate astea e stresant fiindcă nu am capacitatea de a le interpreta corect și mă ingrijorez. Ce nu îmi mai place la digitalizare e că lumea nu mai are limite. Ești la o atingere de buton distanță, oricine te poate contacta oricând, trimite poze din vacanță, întreba dacă ai ajuns cu bine unde te-ai dus, ruga să îi zici când ai ajuns. Nu îi zici, te sună. Nu mai ai spațiu, aer, intimitate sau autonomie, independență. Cel puțin, eu așa mă simt sau m-am simțit, controlată, urmărită constant. Fiindcă a trebuit să pun limite altora, mai specific, familiei, care are o înțelegere ciudată a tehnologizării. Eu, ce să zic, am nevoie de spațiu și pauze, deconectare.

andreiu

Și totuși, ce aveți cu horele?

Și, mai ales, cu românii care le joacă? Mă întreb chestia asta de câțiva ani buni, cam de când a început să aibă tracțiune video-ul pe internet și, aferent, au început să apară și clipuri cu români horind, care pe unde apucă. Cu precădere, ura românului de pe internet împotriva horelor, este îndreptată asupra celor… [mai mult]

andreiu

Și, totuși, nu e cam mult alcool?

Scriu acest articol fiind un om care consumă, din când în cand, mai ales social, cantități moderate de alcool, nu refuz un șprit sau o bere pe caniculă, dar prefer oricând o bere fără alcool + o tură cu motorul. Dar nu pot observa lejeritatea cu care ne este pus în față consumul de alcool,… [mai mult]

Radu

Depinde pentru cine. La cât alcool se consumă în general, să guști un pic de prosecco nu este mare lucru.

andrei

nu trebuie concluzie, is de acord 100% cu tine

andreiu

Să facem un exercițiu de imaginație

Și să ne imaginăm că putem merge o jumătate de oră cu ochii închiși. Fie, 15, dacă 30 sunt prea multe. Și apoi să ne imaginăm că am putea să mergem la escaladă, așa, cu ochii închiși și, la următorul campionat mondial să cucerim și o medalie. Credeți că ar fi greu? Ar fi imposibil,… [mai mult]

andreiu

Construirea unei relații solide cu clienții fideli

Am articolul ăsta în draft de mai bine de 2 luni, când am avut o discuție cu un owner de business mic ( parcare de long-term, lângă Otopeni) la serviciile căruia apelez de mai bine de 6 ani, atunci când plec din țară și merg cu mașina la aeroport. Discuția a fost simplă, dumnealui îmi… [mai mult]

andrei

sunt sanse, am scris despre ei. cat despre cele 40 de minute, eu ii sun mereu cand trec de pass check si nu astept mai mult de 10 minute la plecari

bogdan

posibil ca tot la tine sa fi citit despre ei; doar ca nu pot sa trec peste asteptarea de 40 de minute la 4 dimineata; probabil ca au momente ale zilei cand nu fata si au prioritate cei care pleaca.