Trăim într-o epocă fascinantă: expertiza nu mai are nevoie de studii, experiență sau responsabilitate publică. Are nevoie doar de Facebookși Tiktok, de un ton sigur pe sine și de algoritm. În acest context apare și fenomenul propagandei și al experților pe orice problemă.
Nu discutăm aici persoane, ci rolul public pe care și l-au asumat (sau le-a fost atribuit): cel de voce „din popor” care explică geopolitică, securitate internațională, strategii guvernamentale și jocuri de putere globale cu o siguranță care ar face invidios orice analist NATO.
Narațiunea e super seducătoare: oameni simpli care „văd prin minciuni”, care „nu sunt cumpărați”, care „spun adevărul pe care presa nu îl spune”. Este una dintre cele mai eficiente forme de capital simbolic din social media.
Problema apare când acest „adevăr” vine ambalat în concluzii categorice, explicații excesiv de coerente pentru realități extrem de complexe, lipsa surselor verificabile,certitudini unde specialiștii reali folosesc nuanțe și probabilități.
O recomandare de observație pe care vă recomand să o faceți mereu este analiza de stil, structură și consistența a unor postări care ridică semne de întrebare. Limbajul e adesea prea bine calibrat, prea „curat”, prea aliniat cu anumite narative recurente pentru a părea spontan.
Asta nu înseamnă automat că cineva „din umbră” scrie. Dar înseamnă că publicul ar trebui să fie sceptic, nu devotat. În spațiul informațional actual, scepticismul e igienă mentală.
Și marea capcană contemporană este că a fi de „partea bună” nu înseamnă neapărat a fi „corect”
Faptul că cineva pare aliniat cu „tabăra corectă” moral sau emoțional nu garantează adevărul. Dezinformarea modernă nu mai arată ca propaganda sovietică din anii ’80. Ea este elegantă, empatică, aparent rațională și, paradoxal, extrem de bine intenționată.
Intoxicarea informațională nu vine doar de la „ceilalți”. Vine și de la cei care cred că fac bine, dar operează cu jumătăți de adevăr, selecție convenabilă de fapte, interpretări prezentate ca certitudini.
Așa aflăm de 4 ani că Rusia e pa, se duce în faliment anytime now, că economic suntem ok dar vor ăștia să bage spaima în populație, sau dimpotrivă, suntem în fundul fundului și vom muri cu toții ( aici sunt două narative în anititeză spuse de aceeași bulă), scăpăm de PSD și AUR dispare repede.
Vă sună cunoscut? Vă sună, știu.
Influencerul expert pe toate problemele are doar o funcție fără responsabilitate. Să facă propagandă, indiferent de tabăra în care alege să lupte.
Și problema este că nu există consecințe. Când greșește un influencer, algoritmul trece mai departe.
Iar publicul rămâne cu frică, confuzie, radicalizare și convingerea că „știe el mai bine”.
Concluzia inconfortabilă a vremurilor în care trăim este că nu trebuie să fie cineva „rău” ca să facă rău informațional. E suficient să fie prea sigur, prea ascultat și prea puțin chestionat.
Și da, provocarea cea mai mare este să înțelegem că uneori adevărul nu e nici de stânga, nici de dreapta, nici „din popor”.
Uneori adevărul e doar incomod, plictisitor și plin de „nu știm încă”.
Soluția, utilă dar deloc confortabilă: gândire critică, o doză de scepticism și informare din toate unghiurile ca să ai o privire de ansamblu. Altfel nu vei vedea decât copacul din fața ochilor.
