Te-ai trezit brusc într-o dimineață, ai deschis Facebook-ul sau un site de știri și te-ai simțit revoltat. „Cum adică avem 7 primării în București? De ce cheltuim miliarde pe șapte rânduri de funcționari?” sau „Cum e posibil să n-avem alegeri în două tururi? E profund nedrept, e antidemocratic!”
Ești indignat. Te simți nedreptățit. Simți că „sistemul” te-a lucrat pe la spate.
Am o veste proastă pentru tine: Nu ai dreptul să fii surprins.
Poți fi furios, poți fi dezamăgit, dar surprins? Sub nicio formă. Ceea ce numești tu azi „nedreptate” este, de fapt, rezultatul direct al ultimilor tăi 30 de ani de neimplicare. Și nu al tău, personal, ci al unei mulțimi de oameni, cam peste 50%, ăia absenți mereu de la vot.
De la ce m-am luat. Urmăresc cu plăcere o tipă pe internet, super smart, super bun comunicator, un om care înțelege și comunicare și marketing și economie, dar care o dată la 3 luni mai descoperă câte o nedreptate social-administrativă și are câte o epifanie de ”DAR CUM E POSIBIL AȘA CEVA????”
Politica nu e „o mizerie”, e destinul tău administrativ
Ani de zile, mantra preferată a românului „educat” sau „ocupat” a fost: „Eu nu mă bag în politică, toți sunt la fel, pe mine nu mă afectează.”
Ei bine, surpriză: te-a afectat. În timp ce tu erai „prea ocupat” să votezi sau să urmărești ce legi se dau în Parlament, alții au fost foarte atenți.
-
Cele 7 primării din București? Nu au apărut peste noapte ca ciupercile după ploaie. Sunt structuri feudale cimentate în timp, folosite pentru a rula bugete colosale departe de ochii tăi.
-
Alegerile într-un singur tur? Au fost votate, modificate și menținute prin calcule politice reci, în timp ce prezența la vot scădea constant, oferind legitimitate celor care doreau exact acest status-quo.
Ignoranța nu e același lucru cu nevinovăția, iar aici există o diferență enormă între a fi o victimă și a fi un spectator pasiv.
Când refuzi să înțelegi cum funcționează orașul tău timp de trei decenii, nu ești un cetățean „neutru”. Ești un cetățean ignorant.
Fiecare bordură schimbată de trei ori, fiecare parc betonat și fiecare barieră legislativă care te împiedică azi să ai un oraș funcțional poartă și semnătura ta invizibilă — cea de pe absența de la vot sau din dezbaterea publică.
„Prețul pe care oamenii buni îl plătesc pentru indiferența față de afacerile publice este acela de a fi conduși de oameni răi.” — Platon (da, se știa asta de vreo 2400 de ani).
Să te declari surprins acum e ca și cum nu te-ai spăla pe dinți 30 de ani și te-ai declara revoltat că dentistul vrea să-ți facă extracții. E nedrept? Nu, e consecința logică a propriei neglijențe.
Nu te-au „furat” doar politicienii. Te-a furat propria convingere că poți trăi într-o bulă, separat de deciziile care se iau la câțiva kilometri de casa ta.
Ce facem de acum înainte?
- Nu mai spune „nu mă pricep la politică”. Învață. E mai simplu decât să înțelegi un credit ipotecar și te costă mult mai mult dacă nu o faci.
- Acceptă-ți partea de vină. Doar așa poți trece de la indignarea sterilă de tastatură la implicarea reală.
- Nu mai aștepta salvatori. Salvatorii apar doar acolo unde cetățenii dorm. Unde cetățenii sunt treji, apar doar administratori care se tem de sancțiunea publică.
Data viitoare când te enervezi pe cele 7 primării, amintește-ți: ele au supraviețuit pentru că tu ai tăcut.
Deci, mai puțină surpriză, mai multă responsabilitate.
