Călăii propriilor copii
De când am intrat în rândul părinților cu copil la școală au început să se schimbe și discuțiile, subiectele abordate printre amici sau la tot felul de întâlniri. Și mă surprinde o chestie. De fapt, nu cred că mă surprinde, termenul corect ar fi că mă intrigă. Văd oameni care evaluează calitatea actului educațional dupa… [mai mult]
Ca si copil, am fost înscrisă la dans, să fiu reprezentant cosmetice, la pictură, implicată in activități la biserică, împinsă să ies, să fac, judecată că nu ies în oraș, că ies în oraș. Și toate, de familia mea. Ca să imi înving timiditatea. Și acum sunt introvertită, dar învăț să mă accept și să nu îmi pese dacă altii nu o fac. Pictura mi-a plăcut, cosmeticele îmi plac și acum, dar nu să le vând. Nu fac absolut nimic din ce nu îmi doresc și nu mai împărtășesc mai nimic cu familia mea, fiindcă vreau să mă bucur de experiență, de realizare, de orice fac, fără judecată și păreri. Poate sunt extremistă, dar e greu când crești într-un mediu care îți transmite că nu ești destul de bun, hai să te schimb, să fii. Cel mai ușor ar fi să îți iubești copilul, să îl înțelegi și cunoști așa cum e. Restul, vine de la sine
Casa de carti
O analiză pertinentă a situației îngrijorătoare din sistemul educațional românesc.Eu spun de multă vreme treaba asta,dar cine are urechi de auzit să audă.Este normal să se ajungă la meditații cât timp manualele sunt extrem de prost structurate ,unele neavând chiar nici o legătură cu programele școlare.Astăzi orice lipitor de afișe de partid devine autor de manual școlar.Este strigător la cer cate greșeli de gramatică au aceste manuale.O spun în calitate de profesor de educație socială,disciplină la care repet unele manuale nu au legătură cu programa.