Nihil sine deo. Nici măcar ipocrizia.

1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.  Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.  Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.  Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.  Sa nu ucizi.
7.  Sa nu fii desfranat.
8.  Sa nu furi.
9.  Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Astea de mai sus sunt cele 10 porunci. Unii zic că le-a dictat Dumnezeu însuși, alții cred doar că sunt niște norme de bun simț, pentru a putea conviețui în colectivitate și într-o lume civilizată.

Am mai spus pe aici, eu nu cred în dumnezeu, zei, sfinți și alte entități care stau și te urmăresc 24 din 24 și te vânează când greșești ca să te arunce în foc, pentru că te iubesc ( vorba lui Carlin), dar cred în karma și ciclicitatea faptelor bune. Dacă poți să ajuți pe cineva și nu te încurcă prea tare, fă-o, pentru că la un moment dat ți se va întoarce. Și dacă poți să nu fii și jegos cu oamenii, cu atât mai bine.

Nu am o problemă cu oamenii care cred în ce vor ei, atâta timp cât nu încep să facă propagandă și să-și impună credința printre cei care nu sunt pe aceeași frecvență cu ei.

Problema mea, în schimb, este cu cei care construiesc o lume în care Hristos, dacă ar reveni mâine pe pământ, n-ar avea loc nici să pună un status pe facebook.

Oameni care îl plimbă pe dumnezeu peste tot, pe toate gardurile, pe stadioane, pe autobuze, peste tot, și care fac exact ce le transmite divinitatea prin cele 10 porunci.

În numele domnului se fură, de devalizează, se minte, se umilește, se porcăiește aproapele, se dau măciuci în capete, se pândește și se speculează vulnerabilități și slăbiciuni. Mai nasol e că vezi preoți făcând asta. Știu, trebuie să faci ce spune popa, nu ce face el, dar, în același timp, ni se spune și să conducem prin exemplul propriu. Și, ei, în calitate de lideri spirituali ai comunităților pe care le păstoresc (cel mai descriptiv termen folosit corect în limba română) cum pot impune celor păstoriți să aibă o conduită corectă atâta vreme cât ei sunt strâmbi?

• Cum o vrea Dumnezeu! Așa a vrut Dumnezeu!

Nu vi se pare că i se pun cam multe în cârcă domnului?

Dacă mergi la pușcărie pentru furt, nu mergi pentru că așa a vrut domnul, mergi pentru că așa a vrut domnul judecător.

Domnul din ceruri nu a vrut să mergi la pârnaie, a vrut să nu furi, de la bun început. Ți-a spus-o acum câteva mii de ani. Sau milioane, dracu știe când au fost scrise cele 10 porunci.

Faptul că ai ieșit cu mașina de pe drum, beat fiind, nu e voia domnului.

Voia sa a fost să nu fii desfrânat, unde desfrânarea nu se referă numai la coțăială, ci la a fi ponderat, echilibrat, în toate cele.

Faptul că aduci niște moaște la care să se închine oamenii din banii cărora îți construiești tu imperii nu te face mai puțin ticălos, nu te califică drept martir sau sfânt. Tot hoț rămâi, și iar revenim la cele 10 porunci.

Și e dovada vie că nu e atent chiar 24 din 7 la faptele noastre/voastre ( nu am idee cum suntem arondați, pe culte, pe străzi, pe convingeri), pentru că dacă ar fi atent, te-ar trăzni acolo, pe loc, când faci pocinogul. Și data viitoare nu l-ai mai face, nici tu, nici ceilalți farisei.

În fine, că ne-am întins. Mi se pare că împăratul ăsta din ceruri e cam dezgolit și lumea îl cam ține în geam ca să-i ia pensia, nimic mai mult.

Nu am o concluzie aici, doar că, deși nu ar trebui, în virtutea fricii de dumnezeu se comit cele mai mari atrocități ( și s-au comis, de-a lungul istoriei).

Doar mă contrariază cât de naivi, pe de-o parte, pot fi unii și cât de ticăloși pot fi alții, față de primii. Toate în numele religiei și al dumnezeului atotputernic.