Când e cazul de logoped?
Trauma copilăriei mele a fost „Râu-rățușcă-rămurică”. Cei ce mă cunosc știu că am o ușoară formă de rârâială, spun ușoară pentru că am luptat la sânge cu mine când eram copil, ca să-mi corectez (credeam eu) defectul de vorbire, ca să scap de chinul spusului acelei poezii odioase despre Rică și rața lui împuțită. Complicat,… [mai mult]
Irina
Eu (29 de ani, oras de provincie) am fost raraita la gradinita si m-au dus la logoped (din spusele surorii mai mari). Ei ii placea sa exerseze cu mine si tin minte si acum unde eram pe strada cand ma tot punea sa spun rrrr pana cand mi-a iesit.
Personal, nu mi s-a parut niciodata un „defect”, ci o trasatura simpatica a cuiva. Cu siguranta tii mai bine minte un om rarait decat unul care vorbește normal (nu in sensul rau).