Încerc să înțeleg cum funcționează credința unora
Lângă grădinița copilului este o biserică. Nici o legătură cu gradinița, dar e important ca localizare. Dimineață după ce lăsasem copilul la grădiniță și mă îndreptam mergând prin deplasare înainte, în dreptul bisericii, mă depășește o doamnă cu un Qashqai, care în timp ce mă depășea, bătea niște cruci mari, pline de pioșenie. Nu e… [mai mult]
Mi-a mai venit o idee. 🙂
E pur și simplu mai simplu să faci o acțiune fără să te gândești la complicații.
„Îmi fac cruce, e ceva simplu, banal, dar asta nu înseamnă că îmi asum lucruri mai grele”.
Când e vorba de prioritizat între acțiuni și de analizat conflicte – asta e mai greu.
Cruce – ușor. Acțiuni dificile – greu. Fac cruce, nu iau decizii grele.
Cryptoprocta ferox
CREDINTA e cu totul altceva, comportamenul de genul asta nu e credinta, e un fel de primitivism sau alta mizerie.
Situatia descrisa in articol „functioneaza” la fel ca la hotii care pleca la furat cu „Doamne ajuta …. sa nu ma prinda!”. Adica …. NU functioneaza, e doar in mintea bizonului prost si needucat.
Astazi, nici la romanii si nici la alte natii nu se (poate) pune problema SUNT/NU SUNT credincios. Asta ar presupune ceva EDUCATIE si timp petrecut pe subiectul aflat in discutie. Ceea ce … sa fim seriosi!
Asa ca eu am convingerea ca majoritatea nu inteleg deloc subiectul si deci aia 80-90% din sondajele din RO care se dau „credinciosi”/practicanti sunt in marea lor majoritate doar prosti si mimetici. La fel functioneaza si cu majoritatea alora de se dau „atei” / „agnostici”, tot prostie si/sau mimetism, doar ca invers.
De-asta ma iau spumele maxim cand aud (alt gen de) analfabeti functional care o dau pe-asta cu „habotnicii” si explica tot ce merge rau in RO cu idiotenii de genul „biserica tampeste”. Nu, nici bisercia ca si organizatie si nici vreun popa mai idiot nu poate sa te faca mai tampit sau mai ticalos decat esti „turnat” din fabrica/de acasa.
Ca in orice alt domeniu, daca ai noroc sa te intalnesti cu omul potrivit si sa afli lucruri noi ai o sansa sa devi mai „bun”, dar mai „rau” niciodata.