Vă rugăm așteptați pentru preluarea apelului. Apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi!
Și aici începe ipocrizia unei companii, atenția pe care o acordă interacțiunii cu clientul și calitatea suportului pe care aceasta îl oferă clienților săi.
Așa arată eșecul unei politici bune de HR, așa îți dai seama cât de subcapacitat este sistemul de suport și cât de prost sunt plătiți oamenii de acolo. Sau cum sunt hărțuiți să renunțe singuri, dacă vor salarii mai mari sau condiții mai bune. Uneori, chiar de către colegele din HR, care au un plafon de buget salarial de respectat sau vreun manager de mulțumit.
Și care apoi bifează și un exit interview de care nu-i pasă nimănui.
Munca în suport ( call-center) este clasată undeva pe la fundul ierarhiei, prima poartă de acces pe drumul corporației al tinerilor din facultăți. Cam echivalentă cu aia de casier la supermarket sau controlor RATB. Deși este o meserie importantă și, de multe ori, este prima interfață a clientului supărat cu compania.
Din păcate, mentalitatea angajatorului a rămas aceeași din anii 2000, pe când mentalitatea tinerilor s-a schimbat de vreo 5 ori de atunci.
Și așa au de suferit clienții, care așteaptă câte 30 de minute în apel ca să rezolve o problemă, cu toate că apelul lor este foarte important. Dar toate liniile sunt ocupate.
Companiile care acordă, totuși, un minim de respect clienților, au implementat sistemul ăla de sunat înapoi, ca să nu stai să te umpli de nervi. Măcar îi anunți că vrei să discuți cu ei și te sună înapoi.
Photo by Pavan Trikutam on Unsplash