Freshful a împlinit (deja) 1 an de când s-au lansat și de când a devenit un partener de nădejde pentru al meu obicei zdravăn la cap de #tatigătește. Am pus mâna pe niște statistici, să vedem ce a însemnat freshful în 365 de zile: 10 milioane de produse vândute și peste 55.000 de clienți în… [mai mult]
Am văzut cu toții mașina care a luat foc ieri în pasajul unirii și cum nimeni dintre participanții la trafic nu a intervenit cu un stingător, să ajute proprietarul. Ba, mai mult, deși a coborât și un copil din mașină, un domn din spate s-a grăbit să demareze în trombă și să fugă de acolo… [mai mult]
Later Edit: am întrebat un preparator fizic, antrenorul de handbal al junioarei și vinovatul pentru #tatislabește al meu, omul care are grijă de integritatea fizică și antrenamentele multor prieteni. El e Dragoș și-l găsiți la flixi. Ce spune el despre greutatea pe care trebuie să o aibă un rucsac de copil de școală, care este… [mai mult]
A fost o discuție iscată zilele trecute pe seama unor cifre raportate de Samsung, pentru o campanie care a și câștigat ceva premiu la Webstock și care a declarat niște rezultate care au aprins destul de serios industria și oamenii care ( încă) mai știu ce și cum se măsoară. Așadar, Samsung raportează că a… [mai mult]
Îmi făceam o recapitulare a chestiilor scrise de-a lungul celor 6 ani, în categoria Liliput de pe acest blog, pentru că aș vrea să fac o reorganizare a blogului. Și mă uit cum am evoluat, de la entuziasm, la întrebări, la frustrări, la soluții, la momente în care m-am dat super deștept și momente în… [mai mult]
Acest articol nu este despre arătat cu degetul spre cineva, este despre cum, uneori, e recomandat măcar să avem decența de a sta în banca noastră și a nu spune nimic. Pentru că niște muște sunt pe caciulă, chiar dacă ne facem că nu le vedem. Avem două vești mai puțin vesele, dispare DoR (… [mai mult]
Bun venit in „capitalism”!
Am spus/spun/voi spune pana cand o sa incetez sa respir doua chestii: UNU – societatea in care accesul la invatamant (cultura incusa aici) / Servicii de sanatate sunt conditionate de bani, e o societate CONDAMNATA si DOI – un sistem care masoara lucrurile DOAR (in primul rand) in bani este FALIMENTAR.
Nota – nu incepeti cu dar mvai, ca fara bani nu se poate, ca banii sunt „sangele” economiei si bla-bla-bla … a se scuti cu analfabetismul functional, ca stiu si eu cum functioneaza economia.
Ca prioritate as pune pe lista dupa cele doua de mai sus si SPORTUL (si nu ma refer la cel de performanta ci la ala „de masa”) – are si o componenta educationala solida si oamenii care fac sport au mai putina nevoie de servicii medicale pe termen lung.
Exemplele de mai sus sunt PERFECTE pentru ce am scris – „hatz” face „succesuri” si incaseaza zeci/sute de mii de Euro, in timp ce o librarie pentru copii NU face sau nu suficient cat sa-si plateasca chiria si lumina. Sunt suficient de multe studii de psihologie care demonstreaza ca lumea nu face acte de caritate si nu se implica in proiecte din care nu ies bani asa, doar din bunatatea inimii si dezinteresat. O sa sune cinic dar e cat-se-poate de real: lumea se implica in „chestii” ca sa-si mangaie propriul orgoliu. Ca sa „ma vada lumea ce implicat sunt eu” … aia e!. Cine te vede sau pe cine intereseaza daca defilezi cu o cauza nobila, gen o librarie sau o revista … in timp ce daca iti pui pe FB o poza de la o „activare” cu „hatz”, cate like-uri iei?
Am prieteni care au bunsiness-uri in zona asta de educatie/cultura. Toti o fac din pasiune, in principal, Si, pentru ca acei clienti interesati cu adevarat de „produsele” astea NU SUNT MILIONARI, ei crapa de grija facturilor si salariilor de la o luna la alta. Majoritatea sunt fortati sa mai aiba inca un alt bunsiness pe langa, ca sa acopere daca e cazul gaurile financiare de pe partea „nobila” care nu face ROI dar da „frumos” pe FB/Insta si mai situ eu unde.
Toate natiile alea de „ne curg balele” cand ne uitam catre ele si nivelul de civilizatie atins – scandinavii, Austria, Germania (nu total dar intr-o mare masura) – au o chestie in comun, sunt orientate politic/administrativ in zona centru-stanga.
De ce asa, simplu, viitorul poate fi unul de buna calitate DOAR daca statul se implica 100% si PE BUNE (cu strategii, politici, subventii, etc) in a garanta accesul gratuit la lucruri precum sportul, educatia si sanatatea, plus servicii si un mediu de buna calitate in zonele astea.
Am o pereche de ghete înalte pentru toamnă-primăvară, care mi s-au dezlipit la spate și pe care mi le-a dus Maru la o cizmărie de lângă atelierul ei, să mi le lipească și să le coasă. Deși primul instinct a fost să le arunc și să-mi iau altele, am avut un moment de luciditate și… [mai mult]
Ieri am participat la o întâlnire informală cu Maurizio Polleto, tipul care cumva a pus bazele lui George de la BCR, produs care a demarat un proces întreg de digitalizare a tot ce înseamna Erste și BCR, că asta ne interesează mai mult pe noi. Înainte să vă zic de carduri, trebuie să las aici… [mai mult]
Am văzut ieri o poză cu o glumiță care zicea că recensământul din România s-a efectuat pentru a afla de ce scade reach-ul la facebook ads și profit de ocazie să o tratez cât de serios se poate. În primul rând avem nevoie să ne amintim de nevoile de bază ale utilizatorului de rețele de… [mai mult]
Ai rămâne puțin surprins, dar reclamele alea și-au cam îndeplinit goal-ul: Sunt memorabile? Îți aduci aminte de ele? Da. E tot ce contează!
Problema reclamelor este că intervine Ad Fatigue, pentru că toate încep să pară extrem de similare și nu ies puțin din tipar/context pentru a lăsa ceva memorabil în urmă. 3+1 Gratis? 40% Reducere? Discounturi? Le vezi peste tot. În plus, încrederea e diminuată din ce în ce mai mult. Cu cât ești mai expus la un anumit lucru sau anumite lucruri care par similare, cu atât atenția și interesul scad.
Când zic o reclamă memorabilă îmi aduc aminte de Cat Mobile cu Micutzu. Aia da. E un Ad memorabil care și-a înplinit obiectivul cu vârf și îndesat. Motivul? Există și un cognitive bias care zice că lucrurile care ies în evidență sunt mai memorabile.
Mai era un Meme: Dacă poți să pui branding-ul tau peste un altul și să nu ți se pare nimic în neregulă, înseamnă că ai o problemă.
Am făcut ieri o glumă pe twitter în care ziceam că, dacă avem o întâlnire stabilită la 12:30 și tu apari la fix 12:30 pentru mine ai întârziat 5 minute. Lumea a avut reacții diferite, unii m-au înjurat, alții m-au corectat, unii au fost de acord cu mine. Nici nu contează cum se raportează ei… [mai mult]
Mereu ajung mai devreme la intalnire cu cel putin 15 min. Asta pentru ca, nu imi place sa intarzii si sa fiu asteptat de catre cineva. Nu cred ca am pus pret pe cel care vine sa fie exact cu 15 min mai devreme sau exact la fix, ba chiar sa mai intarzie 5-10 min, atata timp cat eu sunt la timp. 😀 Acum, depinde de fiecare persoana.
Emil
Solutia cu ghiozdanul pe roti este corecta. Alta solutie, in afara acesteia, ar fi renuntarea partiala (ori completa) la cartile fizice. Copilul sa mearga zi de zi cu o tableta unde sa aiba toate cele necesare.
Problema in Romania este de fapt alta: noi nu avem, precum in SUA, UK sau Japonia, unde copilul isi lasa lucrurile intr-un dulap cu cheie. Isi ia strict ce are nevoie pt ora X, apoi le lasa inapoi.
De fapt, elevii autohtoni nu au mai multe manuale ori caiete precum alti copii. Doar ca sunt nevoiti sa le care dupa ei zi de zi.