Am văzut cu toții mașina care a luat foc ieri în pasajul unirii și cum nimeni dintre participanții la trafic nu a intervenit cu un stingător, să ajute proprietarul. Ba, mai mult, deși a coborât și un copil din mașină, un domn din spate s-a grăbit să demareze în trombă și să fugă de acolo în loc să ia copilul cu mama și să-i scoată din pasaj, la un loc sigur.
Lipsă totală de empatie, lipsă de umanitate, egoism și ignoranță. De resursele astea ne lovim când ieșim în afara bulei noastre, unde suntem obișnuiți cu oameni care se implică, care donează, care sunt activiști și care luptă pentru drepturi egale, sau, împotriva nedreptății.
Citeam undeva, nu mai rețin exact unde, că cei mai performanți manageri sunt narcisiștii, egocentricii, cei care nu au empatie deloc față de cei din jurul lor. Pentru că focusul lor este să ajungă cât mai departe, fără să le pese ce lasă în spate sau pe ce cadavre se urcă până acolo.
Văd asta inclusiv în mediile în care mă învârt și în rândul oamenilor cu care, la un moment dat, am împărțit o bere sau am poștit o țigară ( metaforic vorbind). Adepți ai văzutului sacilor în căruță și apoi văzându-și mai departe de drum.
Oportuniști, le-aș spune, doar că unii vor dinadins să-mi dea dreptate și să demonstreze lipsa calității umane. Prin gesturi mici, dar care contează. Se fac că plouă când cineva care i-a susținut și pe umărul căruia au plâns pornește un drum nou și ar avea nevoie de niște sprijin moral, nu material. Sunt oameni care aprecieză când cineva îi jignește pe cei care i-au ajutat at some point, validând jignirile.
Ideea e că nu trebuie să avem high hopes referitoare la oameni. Nu trebuie să investim timp, resurse, emoții în altcineva decât familie, copii și oamenii ăia, care, dacă îi suni la 3 noaptea să le ceri ajutoru, vor veni să te ajute.
Alături de deficitul de cont curent, de resurse în educație, un deficit mare îl avem când vine vorba de calitatea umană. O fi de la educație, o fi de la societate, o fi de la tehnologie, nu știu de unde este, dar este o certitudine. Și noi trebuie să plecăm de la acest mindset, că suntem cam singuri pe lume. Și nu neapărat că nu ne va ajuta cineva la nevoie, ci dimpotrivă. Vor fugi cât de repede pot de lângă noi, la primul semn de probleme.