Later Edit: am întrebat un preparator fizic, antrenorul de handbal al junioarei și vinovatul pentru #tatislabește al meu, omul care are grijă de integritatea fizică și antrenamentele multor prieteni.
El e Dragoș și-l găsiți la flixi.
Ce spune el despre greutatea pe care trebuie să o aibă un rucsac de copil de școală, care este încă în creștere și cu sistemul osos în formare.
Ghiozdanele ar trebui sa aiba 10% maxim 20% din greutatea unui copil. Greutatea ghiozdanului poate trage copilul pe spate, fortandu-l sa aduca bazinul foarte mult in fata sau sa arcuiasca spatele spre inapoi.
Aceasta pozitie poate duce la contracturi si dureri musculare la nivelul umerilor, gatului si al spatelui. De asemenea, daca ghizodanele au o greutate prea mare, baretele vor pune presiune pe umeri, ducand la amorteli si dureri ale membrelor superioare.
In timp, toate aceste probleme pot duce la o postura vicioasa.
A început școala, au revenit discuțiile despre greutatea rucsacului. Anul ăsta sunt direct implicat și interesat, pentru că mi se pare aiurea ca un copil de 6 ani să fie nevoit să care cam 25% din greutatea corpului, în spate, în fiecare zi. Nu arătam cu degetul pe nimeni, în afară de Ministerul Educației care pare să nu își dorească foarte tare victoria în acest meci.
Și, nici nu ar avea de ce.
Am spicuit niște răspunsuri din social media pe tema asta, a rucsacurilor. Dacă noi am suferit când eram mici, să sufere și ei! Cam ăsta e mindset-ul la români, cu privire la copii. Mai ales la ăia care nu au copii.
Dacă noi am cărat, să care și ei, că nu au să moară!
Asta este doar continuarea normală de la „de ce să aibă gravidele prioritate, când s-au f***t le-a plăcut, acum să sufere!” sau la „de ce să aibă prioritate gravidele, ce, e vreo boală?”
Românii, acest popor iubitor, empatic, ospitalier!
17 comentarii Adaugă comentariu
Pe aceiași logică, ai mei copii să nu mănânce banane până la 10 ani ca nici eu nu am avut și sunt bine sănătos. Cât despre ghiozdan, anul trecut au fost copii la școală în Ro, aceiași experiență, le căram eu rucsacul cu toate cele. Anul ăsta, în Spania, am primit o listă de materiale care trebuia cumpărată (vreo 100eur/copil), am dus la școală materialele și asta a fost. Merg la școală cu pachetul de mâncare, apă și un dosar plic în care au foile cu teme. Deci se poate. Ca să nu mai vorbim ca majoritatea orelor sunt interactive și se pune accent pe partea practică ca să înțeleagă copilul la ce poate folosi o anumită informație învățată la școală.
rucsacul fiica-mii de ieri, in clasa 0, avea 4.8kg. Ea are vreo 22.
Da, în jur de 5kg avea și ghiozdanul ficei mele, 20kg ea. Sincer, pentru mine (și pentru copii) a fost un pic de șoc trecerea la sistemul spaniol. Este mult mai lejer decât sistemul românesc. Profesorii reușesc să creeze acea chimie necesară cu copii, să inspire încredere și respect. Când îi duc la școală zici că se întalnesc cu prietenul lor cel mai bun nu cu un educator.
Daca la 20kg cara 5 kile si pastram raportul tu, parinte la 80 de kile ar trebui sa te inconvoi sub un rucsac de 20 de kile. Eu fac Europa in fiecare vara cu un rucsac de 25 de kile si nu am facut cifoza
Bossule, tu ai coloana si musculatura formate. Asa-i ca nu ai copii, dar ai opinii?
@armatorix ti-am sters comentariul, sa stii. revino cand ai ceva de zis
Romanii si mai ales cei care au prins anii nasoi 80-90 au o filozofie mai speciala de viata. Aceasta se vede cam in orice discutie legata de ceea ce ei au patit si mai ales frustrarile acumulate in acei ani. Revenind la tema de discutie lucrurile stau oarecum simplu. Ne plangem ca ghiozdanul este prea greu pentru un copil de 7 ani. Foarte bine hai sa vedem cum putem face pentru a evita asta. Ori in acest moment sunt doua mari variante:
1. Toti parintii se aduna si blocheaza intrarea Berthelot si nu pleaca pana nu rezolva problema.
2. Fiecare este pe cont propriu si in scoli se rezolva punctual problema cum poate fi rezolvata. Inteleg rahaturile de fondul scolii sau cadou pentru profesor/invatator/educator, insa nu inteleg de ce nu se poate face ceva si pentru elevi.
Insa chestiile astea nu dau bine pe facebook si mai ales nu arata ca ar fi parinti iubitori pentru restul neavenitilor. Asa ca fie se face ceva aici fie trecem la privim cu consternarea problema si alte bla-bla-uri. Momentan vad ca se prefera varianta a doua deci nu stiu daca este bine sau rau.
@Asdad2005
„Romanii si mai ales cei care au prins anii nasoi 80-90 au o filozofie mai speciala de viata.”
Inclusiv beizadelele Securității și partidului.
Îmi copiez un comentariu lăsat la blogul lui Arhi (Cetin).
————————
„Decretul 770 a nenorocit bunăstarea, sau orice prognostic de bunăstare, din cauza realităților a neajunsurilor (sau cu prețuri imposibile de achiziționat). Normal că orice om în plus înseamnă un alt om căruia îi va trebui asigurat un acoperiș, hrană în plus față de ce e valabil & poate fi realistic valabil, job (care devin din ce în ce mai mizere, raportat la remunerații & beneficii) și ce mofturi poate aduce în traistă care înseamnă alte dificultăți incalculabile.
China de-aia a avut polița aceea de un copil în familie, Uzbekistanul de-aia are avorturi obligatorii, despre Africa de-aia se fac toane că nu au acces la prezervative și anticoncepționale: sustenabilitate demografică raportat la accesibilitățile realistice pentru oameni – pentru că geopoliticii, geoeconomiei, nu-i pasă cât de tare vrei tu să te vezi cu copii sau vilă sau hectare de pământ/păduri etc.
România e țară săracă, cvasi-izolată geoeconomic & logistic, totuși…
Iar Malthus nu a fost un om prost (și nici comunist), teza lui nu e de luat la mișto doar & pentru că s-a concentrat doar pe sursele de hrană, nu pe toată schița ce necesită o viață tolerabilă și decentă. Noi nu am fost, nu suntem & nu vom fi ceva care să acapareze resurse pentru consumul propriu deoarece nici nu am avea capabilitățile de a menține un asemenea status quo (e legea geopoliticii & relațiilor internaționale, apropo de teoria puterilor & superputerilor).
În România, orice japcă, oricare act de corupție, orice șmechereală sau scheme meschine de înșelare, se traduce automat prin: „Am făcut-o pentru ai mei” sau „Am furat pentru copiii mei” sau „Alor mei să le fie bine, restul să se ducă dracului” sau „Ai mei să se bucure, de restul nu-mi pasă” ș.a.m.d. — completat, cu stupoare sinistră, prin aprobarea tacită ale altora, care se traduce automat ca: „Și eu aș fi făcut la fel dacă eram în locul lor.”
Chiar sper să nu se supere careva pe mine că am scris asta, indiferent de reacție, dar dacă tot vrem să întelegem de ce românii [își] urăsc copiii, hai să începem discuția așa, „la rece…””
————————
Voi, momentan, vă legați doar de ghiozdane.
Nu priviți imaginea în ansamblu deoarece unele aspecte vi se par și vouă normale.
foarte posibil sa ai foarte multa dreptate cu ultima fraza
Romanii ii urasc pe romani, ca sa fim mai precisi…
Atat timp cat copilul e dus cu masina la scoala si luat acasa tot cu masina nu conteaza cate kile are rucsacul
Ba da, Gogule, ca tre sa le și urce pe scări
OK, aici sunt mai multe aspecte:
1. Depinde mult de învățător, se pot găsi variante ca copiii să nu care foarte mult. Cel mic al meu, în clasa 0, are în ghiozdan doar apă și sandviș, restul de rechizite le au la școală. Cel mare, în clasa a III-a, are un ghiozdan ușor, în total nu sunt mai mult de 4 kg, cu tot cu o apă la 0.5. Rezonabil.
2. Părinții se orientează spre ghiozdane scumpe, grele, „al meu trebuie să aibă ce e mai bun pe lumea asta”, pe care le umplu cu toate prostiile din lume. Repet – clasa a III-a, 4 kg cu tot cu apă și sandviș.
3. Observ atitudinea asta la mulți părinți – copilul zici că e bibelou. Sincer, cum spune și un comentator mai sus, cu ce afectează copilul în viață că urcă pe scări un ghiozdan până la etajul 2, chiar fiind și un pic mai greu ghiozdanul?
Ti-a pus omul raspunsul fix la inceputul articolului la „cu ce afectează copilul în viață că urcă pe scări un ghiozdan până la etajul 2, chiar fiind și un pic mai greu ghiozdanul?”, dar tu ai fost la scoala doar ca sa cari ghiozdanul, nu sa inveti sa intelegi un text scris.
rup foile din manuale cu lectiile pt acea luna conform curriculei, si doar pe alea sa le care.
Solutia cu ghiozdanul pe roti este corecta. Alta solutie, in afara acesteia, ar fi renuntarea partiala (ori completa) la cartile fizice. Copilul sa mearga zi de zi cu o tableta unde sa aiba toate cele necesare.
Problema in Romania este de fapt alta: noi nu avem, precum in SUA, UK sau Japonia, unde copilul isi lasa lucrurile intr-un dulap cu cheie. Isi ia strict ce are nevoie pt ora X, apoi le lasa inapoi.
De fapt, elevii autohtoni nu au mai multe manuale ori caiete precum alti copii. Doar ca sunt nevoiti sa le care dupa ei zi de zi.