Mai binele e dușmanul binelui și de ce ne omoară acel „dar dacă?”
Nu țintesc în niciun caz să atac nișa de bloggeri de parenting, avem cu mult mai mulți decât ne sunt necesari, mai jos las niște idei și însemnări la care am ajuns eu, singur, în cei aproape 8 ani de când sunt tatăl celui mai minunat copil din lume. În calitate de părinți, ne dorim… [mai mult]
Cryptoprocta ferox
Mare vorba ai spus!
Dupa (aproape) 9 ani in calitate de parinte inca imi vine greu uneori sa ma abtin pentru ca se mai intampla sa vina „dar daca?” asta pe limba oricat as incerca eu sa evit.
Ziceam si cu alta ocazie – singurele doua idei pe care incerc sa i le sugerez copilului sunt:
UNU – sa nu-i fie teama sa caute si sa incerce chestii noi, chiar daca unele nu-i vor placea sau pe unele le va da de pamant prima oara; asta e bine fie si doar ca sa ramana permanent constient ca sunt si alte lucruri pe lume in afara de cele pe care le stie deja. Si pe care, daca nu le incearca, nu are de unde sa stie ce-i cu ele sau daca il intereseaza sau le-ar putea urmari pe termen lung.
DOI – competitia e doar cu el. Nu conteaza ca Georgel e mai bun la desen sau Ionel e mai bun la baschet azi. Ideal e sa gaseasca lucrul ala care il pasioneaza maxim (si la care poate ca nu ajungea fara Pct. 1) si ACOLO sa-si canalizeze energia, sa munceasca, sa se lupte cu el si sa dea tot ca sa fie cat de bun este omeneste posibil.
Acum doua saptamani a avut o competitie sportiva de la care el a plecat spunand ca (a luat medalia de bronz, dar nu asta e neaparat relevant) este multumit pentru ca a facut mai bine decat la competitia precedenta si ca stie si ce nu prea i-a iesit si ca are timp sa lucreze pana la competitia viitoare.
Deocamdata asta e ultima saptamana de scoala si dupa asta o sa ne ne refacem fortele si o sa ne bucuram de vacanta timp de doua saptamani. Asa ca vacanta placuta tuturor!