Odată cu încheierea jocurilor olimpice de vară pot spune că am trăit una dintre cele mai mișto veri pe care le puteam avea, din punct de vedere sportiv.
Am avut un campionat european care, din punctul meu de vedere, nu a reaprins nici o speranță, nu ne-a revoluționat în nici un fel existența sportivă, ci doar ne-a apropiat de echipa națională și de băieții ăia care au dat tot ce au putut ei mai bine pentru culorile de pe ei.
Și pe noi ne-au făcut să fim mândri, să încărcăm stadioane, să fim acolo sus, din punct de vedere prestație.
Felicitări jucătorilor, fanilor, sponsorilor, organizatorilor, tuturor. A fost pe cinste.
Apoi am avut Jocurile Olimpice.
Ne întoarcem acasă cu mai multe medalii decât la precedentele 2 ediții, adunate. Cumva neașteptat, de niciunde venite multe dintre medalii. Suntem experți pe apă, zici că suntem oameni amfibii, dar am avut și surprize plăcute gen haltere!
Dincolo de #TeamRomania, am avut acces, anul ăsta, la discreție la sport.
Probabil cea mai bună mișcare a fost făcută de MAX care a difuzat Jocurile Olimpice și unde am putut vedea, în timp real, absolut orice probă am fi vrut.
A fost grozav, am văzut probe care nu ar fi prins TV niciodată: badminton, echitație, aruncarea greutății, atletism, polo pe apă, tir cu arcul, tir sportiv, tenis de masă, baschet masculin, feminin, volei feminin, masculin, scrimă, sabie, absolut tot ce am vrut.
Și a fost bine că am putut să îi arăt și copilului sporturi pe care nu le știa, am trăit împreună cu sufletul la gură evoluțiile lui Popovici, evoluțiile băieților de la canotaj, i-am putut extinde orizontul sportiv și să o apropii un pic mai mult de pasiunea pentru sport.
O vară extraordinară, vă zic. Sper să trăim mai des asemenea momente.
Acum mă bucur de evoluția dinamoului, care sper să prindă playoff-ul anul ăsta. Revenim la cele lumești.
1 comentariu Adaugă comentariu
Mie imi place maxim sa urmaresc jocurile olimpice, fac asta de cand eram mica. L-am innebunit pe sotul meu in perioada asta.