Într-un nescris manual de implementare al comunismului era dedicat un capitol întreg inducerii incertitudinii și haosului în mintea populației, pentru a nu fi capabilă să se gândească la realitatea concretă.
Cel mai la îndemână exemplu este transportul în comun, care în epoca de aur nu venea niciodată la timp, niciodată gol, niciodată predictibil. În lipsa aplicațiilor contemporane, erai la mâna destinului și, mai ales, aveai timp să apreciezi mărinimia partidului, care, până la urmă, a trimis autobuzul sau troleibuzul sau tramvaiul pe care îl așteptai.
Acum lucrurile s-au schimbat și autobuzele nu vin la timp, dar măcar le vezi în aplicație cum întârzie, respectul pentru cetățean a crescut exponențial și totul este predictibil, organizat, sistematizat, ergonomizat (habar nu am dacă există cuvântul ăsta).
Să luăm un exemplu la prima mână: evaluarea națională de clasa 8a și admiterea la liceu.
Am fost implicat direct într-un proces de evaluare națională și admitere la liceu pentru nepotul meu, anul ăsta, din motive puternic argumentabile.
Și am interacționat ( încă interacționez) cu sistemul educațional, cu oamenii care îl sfințesc și procedurile care îl pecetluiesc.
Haos generalizat, ca mod de guvernare. Nu găsești la cei mai mari dealeri din lume disociativele pe care le consumă oamenii care se ocupă de educația din România. Nu s-au inventat nici reactivii care să detecteze consumul, nici antidot.
Înainte de toate, jumătate din cadrele didactice cu care am interacționat sunt analfabete.
Nu știu să scrie corect, nu știu să facă acordurile, nu știu câte „i” se pun și unde se aruncă cratimele alea afurisite. De părinți nu zic nimic.
Revenind la examen și admitere la liceu.
Examenul se desfășoară oarecum decent, se intră la sală, mi-a plăcut ideea de cod unic pentru elev, să nu mai vadă toți vecinii ce a făcut Victoraș Ieremia de la scara B.
Primești notele la probe, nota finala la evaluare, aia e nota de admitere la liceu. În același timp, primești și un număr care indică poziția ta între toți copiii care au susținut evaluarea în orașul în care ești și tu.
E importantă nota, dar și poziția, pentru că în funcție de ele îți poți lua niște repere despre liceul spre care să te orientezi.
Haosul începe când vine vorba de admitere.
Ai o broșură cât jumătate de shogun, populată în mare parte cu informații inutile. Apoi ai câteva pagini care descriu:
- liceul
- profilul
- clasa/specializare
- ultima medie de admitere în 2023
- codul clasei.
- alte informații irelevante
Și astfel avem, în București 424 de coduri separate, unice, cum s-ar zice la noi în industrie.
Acum începe jazz-ul ăla bun.
Ca să te înscrii la liceu, trebuie să completezi codurile alea în ordine descrescătoare după preferințe, de la ăla la care vrei cel mai tare să intri la ăla unde ai fi dispus să te duci doar să nu rămâi pe afară.
Și aici apare isteria, să pui cât mai multe coduri, opțiuni, indiferent dacă ai sau nu vreo înclinație sau dorință în direcția aia. Dacă tu vrei profil real, să pui acolo și filologie, că nu se știe.
Și aici începe hunger games cu coduri și licee. Nu se mai ține cont de liceul la care voiai să mergi, la profilul pe care vrei să-l studiezi, nu, important e să intri undeva.
Cum controlezi acest undeva? Greu de spus. Am auzit păreri care ne îndemnau să punem MĂCAR 100 de opțiuni, să fim siguri că a intrat undeva, nu contează unde. Cu o medie de pluton, nu 5, nu 6.
Nu știe nimeni să zică de ce, dacă e bine mai mult, dacă e bine mai puțin, dacă e bine să trimitem copii care își doresc real să urmeze profil uman și invers sau dacă, măcar, ascultăm un pic ce vor copiii.
Nu, într-un haos generalizat, toți nebunii țipă după multe coduri, să fim siguri, CĂ NU SE ȘTIE!!!
Acest NU SE ȘTIE este piatra noastră de temelie, de gât și de mormânt. Nu se știe nimic niciodată!
Cum am făcut noi?
Am stabilit două criterii de eligibilitate pentru liceu:
- profil real/tehnic
- proximitatea, să nu fie la mai mult de 30 de minute de casă.
Și am ales doar 30 de opțiuni toate, într-un sistem în care am ales 9 licee, 35% optimist și 65% realist, pe baza mediilor și pozițiilor de anul trecut.
Ne-a ieșit, s-a intrat unde s-a dorit.
Dar după o asemenea experiență și eu mi-aș dori să plec din țară după liceu.
11 comentarii Adaugă comentariu
Ai un typo la „… plecat din tara CAT DE REPEDE se poate …”.
DUPA liceu deja – dincolo de faptul ca are sanse sa intre „bou” si sa iasa „vaca” – e posibil (daca nu chiar probabil) copilul ala sa aiba deja nevoie de psiholog si anti-depresive.
Am in familie o nepoata care acum 2 ore a aflat ca a intrat la liceul la care si-a dorit (medie pe undeva in zona 8,50-9,00) deci a fost cu happy-end! Dar numai ASTEPTAREA de 2-3 saptamani (sau ceva de genul) intre evaluare/note si confirmarea faptului ca ai intrat (sau nu) acolo unde ai vrut … OMFG!
Si inca doua aflate tot de la familia respecttiva – doua colege de generatie ale celulilalt copil, admise la liceu acum 4 ani, una intrata cu 9,95 la un liceu de fite si cealalta intrata tot cu 9,90 si ceva la un alt liceu din asta de fite (unde de la 9,90 in jos deja nu mai ai siguranta ca intri) dupa clasa a X-a au spus pa-si-la-revedere si s-au transferat la alt liceu, cu mai putine fite, dar la care se face mai multa scoala si unde nu e atat de plin de „protipendada” si neamuri proaste. Si in ambele cazuri, povestea a fost aceeasi – din prima zi a a clasei a IX-a „malaxorul” s-a pus pe treaba si a devenit clar imediat la cate materii si la ce profesori nu treci daca nu mergi la mediatii … clasa a IX-a oameni buni! Nu a contat ce interese aveau copii aia, la ce facultati ar fi vrut ei sa mearga, treaba a fost clara: la scoala nu se facea mai nimic ca sa fie carne de tun la mediatii la toti frustratii de ASA-ZISI profesori.
Nu am urat pe nimeni cu atata pasiune cu cata urasc pe toti nemernicii care au facut praf si pulbere sistemul de invatamant de 35 de ani incoace. Si pe jigodiile de asa-zisi profesori care (ca si majoritatea doctorilor din sistemul de sanatate) nu au altceva in cap decat sa faca bani din meditatii (sau spaga, in cazul doctorilor) si nu vad o problema sa distruga sute sau mii de oameni doar ca sa-si faca ei de cap.
Da, sistemul de invatamant inainte de ’90 era prost sau DEPASIT din multe puncte de vedere dar NU ERA TICALOSIT in halul in care e acum.
@cryptoprocta ferox
Cinci (5) observații:
1. Afirmi că îi urăști cum nu se poate de mult, însă, nu urăști oamenii & sistemul cât să faci victime.
Ceea ce denotă că, de fapt, tu urăști fiindcă ți-au afectat propria progenitură, nu că i-au afectat pe alții dinaintea ta sau pe cei & cele care vor urma, sau pe cei sabotați raportat cu progenitura ta & succesele ei. Dă-i dracului pe copiii altora – competiția viitoare pe „câmpul muncii” – până la „al meu”.
Ce s-a întâmplat până la tine sau ce o să se întâmple după tine, nu contează… nu-i așa?
2. Nu-ți iubești progenitura – nici tu, nici alții (ăia „sute sau mii”) – pe cât pretinzi. Nici părinții tăi, nici bunicii tăi la vremea lor.
Dacă vă păsa – nicio primărie, niciun consiliu județean, niciun sediu al poliției sau jandarmeriei sau serviciilor, niciun tribunal sau procuratură sau săli de judecată, niciun spital de stat, niciun sediu de partid politic nimic-nimic-nimic, n-ar mai fi stat pe temelii și nici în viață.
Bine că ați aplaudat-o pe kovesi, să vă proiectați frustrările, dar niciodată să ieși din cadrul legal.
3. Frica ta și a voastră față de consecințe, de pe urma acestor acțiuni enumerate mai sus, primează mult mai mult decât presupusul interes pentru progenitura ta, progenitura altora, respectiv și nu în ultimul rând, calitatea & cantitatea oferită.
Cu alte cuvinte — frica ta față de dosare penale/criminale, bătăi soră cu moartea din partea jandarmilor, filarea anti-tero din partea serviciilor, închisoare, moarte (cu năzdrăvăniile intermitente pe căile administrative) este mult mai concentrată & potentă chiar și față propriei tale vieți în eventuala unor schimbări pe care le speculezi c-ar rezultă în mai bine (schimbări despre care lamentezi că „nu se fac”, dar, nici moarte de om să nu existe).
În concluzie, nici pe tine nu te interesează propria-ți viață, dacă asta înseamnă să ți-o distrugi din mersul pe potecă pentru la „mai bine”.
Dintr-o dată, viața de slugă, cetățean umil, devine un compromis acceptabil, a? Mai ales că, s-a văzut, străinezii n-au niciun interes să te ajute, pe tine, iobagul din provincia periferică. Până la azile de bătrâni, culesul de ciuperci și districte roșii/centuri, atunci devii necesar, dar nu mai mult cu viața ta pipernicită.
4. E amuzant.
Vrei să-și riște alții viețile „din sistem” pentru voi, când nici voi nu sunteți – dar deloc – breji. Voi vreți ca cei de la catedră să devină John Rambo sau ceva, în timp ce la singular vreți să nu fiți băgați în seamă. Când e vorba de străini, să vă dați rafinați & interesanți, vreți să fiți băgați în seamă
Amuzant, deși nu mă miră, la câtă pledoarie faceți serviciilor, armatei… Vă e frică de arme & gloanțe, da’ n-aveți probleme cu bocancii, epoleții, să vă fibrileze prin urlete sau răgete.
Dacă asta nu este dovadă de fățărnicie crâncenă, din partea ta, din partea altora…
5. Tu nu știi adresele de domiciliu, ce coafor, ce mașini (și ce rute), ce & câte beizadele, amante sau amanți, au greucenii tăi din județ/sector.
Nu numai că nu știi, și dacă ai știi, ce ai face?
Știm răspunsul: nimic. Nici tu, nici alții… pentru că deja nu faceți de mai bine de +30 ani.
@Phaff – am si eu trei (3) observatii:
Inainte de orice … WOW, boss, poate nu stii dar esti, probabil, la un pas de ulcer. Ia-o mai usor!
1 – Eu am fost „patriot”, nu stiu daca definitia mea e chiar identica cu aia din dictionar, de-asta am pus ghilimele. Dar am ajuns ca in bancul ala cu definitia PESIMISTULUI … un OPTIMIST cu experienta!
Adica am ajuns sa nu dau doi bani pe tara/poporul asta TOCMAI pentru ca, de multa vreme deja, procentul alora de vor sa faca CEVA sa fie mai bine a fost depasit de procentul alora care NU VOR sa fac nimic sau VOR SA FACA MIZERII pentru ca atat ii duce capul / le convine situatia / fac parte din sistem / etc. Iar ceea ce mi-a omorat speranta definitiv este faptul ca tinerii aia mici (sub 18 ani) sunt din-ce-in-ce mai NE-asumati / slabi / needucati / lipsiti de orice reper moral iar astia tineri dar activi deja (>18 ani) sunt mai rai decat cei mai rai cripto-comunisti sau „batrani” blazati. Daca era vorba doar de „talpa” tarii, (mi-)o explicam cu lipsa de educatie si mai treaca-mearga, dar NU, cu cat „educatia” este/pare mai inalta, cu atat perversiunea si bagabonteala sunt mai la ele acasa.
Si pierderea sperantei / interesului au venit la pachet cu decizia de a cauta permanent (e cam tarziu pentru mine, dar nu se stie nicioadata) ocazia sa o tai de aici si/sau de a-mi incuraja copilul sa se care cat mai repede. Si o fac la modul PRO-activ. De exmplu – sistemul de educatie de stat e in majoritatea locurilor un kkt pe bat (repet, parerea mea, ma doare-n cur de alte pareri), asa ca am luat decizia sa EVITAM total sistemul si copilul merge (de la gradinita) in sistem privat pentru ca: (1) sa-si utilizeze energia constructiv, exclusiv ca sa invete (si sa performeze in domeniile care ii plac) si nu aiurea, ca sa se lupte degeaba cu prostii si incompetentii si (2) sa nu fie cumva nevoie sa sparg eu vreun cap pe la scoala.
2 – Imi iubesc copilul MAXIM – pana sa apara copilul eu nu stiam ce e FRICA dar dupa prima febra cu 40 am invatat exact ce e aia – adica atat de MULT/TARE il iubesc, incat nu ma duc eu sa „sparg” capete pentru ca vreau sa imi petrec (ce a mai ramas din) viata ALTURI de el si nu sa risc vreo puscarie sau pardesiu de scanduri.
3 – Vizavi de educatie (sau sanatate, same shit) viziunea mea despre viata e ca FIECARE „BREASLA” ARE OBLIGATIA DE A-SI FACE CURATENIE IN PROPRIA CURTE! Nu am eu ce sa caut sa fac „curatenie” in spitale si nici in scoli. Cu atat mai putin sa sparg capuli cuiva de pe-acolo.
Asa ca deocamdata – e parerea mea, o afirm, o sustin, si nu ma razgandesc – cei din educatie sunt niste jeguri, cei din sanatate sunt niste spagari! Vor sa ma faca sa imi schimb parerea despre ei, ori faca bine si-si fac curatenie prin ograda ori nu au decat sa suporte eticheta generata de colegii lor jegosi. PUNCT!
OBS – singurul loc/idee unde suntem de acrod – cand apare o situatie care ma afecteaza direct (pe mine sau pe familia mea) atunci DA, sunt gata sa sparg capete. Si am spart cateva la viata mea. Prefer sa fac ce tine de mine sa EVIT situatii ciudate/la limita dar daca nu am incotro …. aia e! Dar nu-mi fac din asta vreun scop in viata si nici din vreo „frica” sau ceva ci pur-si-simplu pentru ca (1) NU-MI MAI PASA DE NIMENI IN AFARA DE FAMILIA MEA si (2) VIATA E SCURTA si prefer sa ma bucur, cat pot / cat a mai ramas, de ea si nu ma simt cu nimic RESPONSABIL (ce ziceam mai sus) sa rezolv toate problemele omenirii.
Un alt lache, romanache…
Cum vă identific și scot la iveală, ce bine că avem confirmația că toată „ura” și „interesul” tău e un zvârc de performanță.
Amuzant.
Țară fostă comunistă, securistă, iar tu crezi că poți face ceva, orice, în timp ce-i lași pe greucenii regimului anterior, cu descendenții lor de acum, să trăiască.
Revin la un punct de mai sus: dacă vă păsa, nu i-ați mai fi lăsat în viață.
Întrebare: ești tu – la singular, prost să nu înțelegi asta sau îi bagi și pe alții ca tine, tot așa să dea impresia prostiei?
Iar ceea ce mi-a omorat speranta definitiv este faptul ca tinerii aia mici (sub 18 ani) sunt din-ce-in-ce mai NE-asumati / slabi / needucati / lipsiti de orice reper moral iar astia tineri dar activi deja (>18 ani) sunt mai rai decat cei mai rai cripto-comunisti sau „batrani” blazati. Daca era vorba doar de „talpa” tarii, (mi-)o explicam cu lipsa de educatie si mai treaca-mearga, dar NU, cu cat „educatia” este/pare mai inalta, cu atat perversiunea si bagabonteala sunt mai la ele acasa.
Si pierderea sperantei / interesului au venit la pachet cu decizia de a cauta permanent (e cam tarziu pentru mine, dar nu se stie nicioadata) ocazia sa o tai de aici si/sau de a-mi incuraja copilul sa se care cat mai repede. Si o fac la modul PRO-activ. De exmplu – sistemul de educatie de stat e in majoritatea locurilor un kkt pe bat (repet, parerea mea, ma doare-n cur de alte pareri), asa ca am luat decizia sa EVITAM total sistemul si copilul merge (de la gradinita) in sistem privat pentru ca: (1) sa-si utilizeze energia constructiv, exclusiv ca sa invete (si sa performeze in domeniile care ii plac) si nu aiurea, ca sa se lupte degeaba cu prostii si incompetentii si (2) sa nu fie cumva nevoie sa sparg eu vreun cap pe la scoala.
Un alt lache, romanache…
Cum vă identific și scot la iveală, ce bine că avem confirmația că toată „ura” și „interesul” tău e un zvârc de performanță în scris.
Amuzant.
Țară fostă comunistă, securistă, iar tu crezi că poți face ceva, orice, în timp ce-i lași pe greucenii regimului anterior, cu descendenții lor de acum, să trăiască.
Revin la un punct de mai sus: dacă vă păsa, nu i-ați mai fi lăsat în viață.
Întrebarea e: ești tu – la singular –prost să nu înțelegi asta sau vrei îi bagi și pe alții ca tine, tot așa, să dea impresia prostiei?
Sau vrei să bagi capul în poză, poate?
Cine vorbește, exponentul generației care nu știe să sară gardurile la vile și case de vacanțe, da’ are exigențe de la alții…
„Mai răi decât cripto-comuniștii sau bătrânii blazați.”
Pentru că în mintea ta, ediucheișăn = oligofrenie.
Tu trăiești în trecut cu niște filtre cretine care nu-și mai au rostul.
N-ai avut niciodată vreu interes sau speranță, întrucât ești un laș cu exigențe, interesat de împletiri pseudosociale („ăla e deștept, ăla e prost…”) în timp ce mimezi nevinovăție scelerată & dementă.
Zi pe șleau & onest că vrei să moară copiii altora, ca al tău să nu aibă bătăi de cap, nu că alții sunt într-un fel sau alt fel.
Nu, minți. Minți ca un comunist prost.
Te-am descris deja în comentariul inițial ce fel de om ești fără să te cunosc și cât la țanc, mănușă, te-am decodificat ce fel de amibă ești.
Pe scurt – un lache. Un lache care pretinde că își iubește progenitura, exact că alții care pretind pe aceeași undă. Exact ca părinții tăi, bunicii tăi, descris cu societatea scelerată care prefera să-și tortureze seminția cu bătăi, abuzuri verbale & fizice, în loc să-i omoare pe securiști, nomenclaturiști, cu neamurile lor aferente.
Lache.
De ce te vaiți, de ce insulți, jivină?
Iarăși minți.
Lache, bot…
@Phaff – pe ici-pe colo (in special pe bloguri unde se tolereaza sau chiar incurajeaza vocabularul sub-urban si atacul la persoana, bine, conditia minima ca sa poti injura este sa ai aceeasi opinie cu ala de cenzureaza comentariile ca altfel ti-o iei urgent) eu te-am mai vazut ca esti prost si mai si semnalizezi, dar aberatiile tale de aici chiar au spart norma.
Ia uite unde era „Profiler”-ul vietii …. !
Cu un singur lucru ai perfecta dreptate: NU MA CUNOSTI asa ca … mars la kkt, dobitocule!
Babaeti, am fost si eu plecat 5 zile si ce faceti aici?
Pentru datile viitoare un alt criteriu ar fi sa se invete dimineata. Mai are copilul timp sa faca si alte activitati intr-o zi.
Nu au inventat-o comuniștii și nici nu există „manual nescris”.
E altceva – https://link.springer.com/article/10.1007/s40065-024-00464-1
De cand am dat eu admiterea la liceu (fiind prima serie cu admitere computerizata) vad ca nu s-a schimbat mare lucru. Am mai avut apoi tangente in 2 randuri cu admitere, pt prieteni si cunostiinte, asa ca pot sa raspund, macar partial.
Ideea este ca unii parinti preferau ca al lor copil sa intre, fie si la uman, la liceul dorit, pt ca apoi sa-l mute IN CADRUL ACELUIASI liceu. Cica spaga era mai mica.
In al doilea rand, parintii pleaca deseori de la premisa ca al lor copil, la 14 ani, nu prea stie ce vrea. Asa ca cei care „propovaduiesc” o lista cat mai larga de optiuni sunt fix acei parinti care spun ca al lor copil nu stie ce vrea. „Lasa, se descurca el”.
In 2001, cand am intrat eu, am pus toate optiunile pe acea lista, dar am intrat la optiunea nr 2. Optiunea nr 1 oricum era pusa stiind ca n-am nicio sansa. Deci stiu cum e, ca sa zic asa.