Mai binele e dușmanul binelui și de ce ne omoară acel „dar dacă?”

Articol din categoria: andreiu, liliput

Nu țintesc în niciun caz să atac nișa de bloggeri de parenting, avem cu mult mai mulți decât ne sunt necesari, mai jos las niște idei și însemnări la care am ajuns eu, singur, în cei aproape 8 ani de când sunt tatăl celui mai minunat copil din lume.

În calitate de părinți, ne dorim tot ce este mai bun pentru copiii noștri, și asta nu poate fi contestat de nimeni, niciodată, nicăieri.

Vrem să le oferim toate oportunitățile de care nu am avut noi parte și să îi pregătim cât mai bine pentru viitor.

Cu toate acestea, adesea ne lăsăm prinși în capcana acelui „dar dacă”, care ne face să impunem copiilor o serie de activități, agende, acțiuni inutile, în speranța că acestea le vor fi de folos la un moment dat.

Este timpul să ne eliberăm de acest tipar și să reevaluăm modul în care alegem să le structurați timpul și educația.

Ce Este „Dar Dacă”?

„Dar dacă” este acea voce interioară care ne pune la îndoială deciziile și ne împinge să luăm măsuri excesive, dintr-o frică nejustificată de a rata o oportunitate potențială.

Este valabil atât la părinți, cât și la nonpărinți. Este acel drac din ureche care aproape te face să dai click pe un link primit pe mail, deși știi că 95% e un hoax ordinar.

Este acel drac care te împinge să pui copilul să ia 100% la comper, deși știi bine că e inutil. Dar dacă îi va folosi cândva?

Este acel drac care te face să pui încă un bilet la pariuri, deși știi bine că șansele sunt mici, nu ți-a ieșit un bilet în ultimele 13451 de luni. Și totuși…..

Aceasta este deseori motivată de o dorință sinceră de a ne proteja copiii și de a le asigura un viitor strălucit. Cu toate acestea, efectele acestei mentalități pot fi contraproductive.

Efectele Negative ale „Dar Dacă”

Încărcând programul copiilor cu chestii inutile, riscăm să îi suprasolicităm și să le piară cheful de orice.

Copiii au nevoie de timp liber pentru a se relaxa, a se juca și a explora lumea în mod natural. Suprasolicitarea poate duce la stres, anxietate și chiar probleme de sănătate pe termen lung.

Atunci când activitățile sunt impuse fără a ține cont de interesele și pasiunile copilului, acesta poate pierde rapid interesul și motivația. În loc să dezvolte o dragoste pentru învățare, pentru sport, pentru explorare și cercetare, copilul poate ajunge să le asocieze cu obligații neplăcute.

Pentru a scăpa de acest „dar dacă” și a lua decizii mai bine informate, este esențial să ne reevaluăm prioritățile și să ne ghidăm după câteva principii simple:

Primul pas este să ascultăm cu adevărat ce își doresc copiii noștri. Ce îi pasionează? Ce îi face fericiți? În loc să impunem activități, să le oferim ocazia de a explora și a-și exprima interesele. Vorbiți cu copiii. Încurajați-i să facă ce le place, chiar dacă le iese mai greu sau deloc, și nu îi comparați cu alții.

Unii sunt mai motrici, alții sunt mai talentați spre artă, unii merg mai repede, alții învață mai repede să meargă pe bicicletă sau pe role, alții desenează urât și tot așa. Nu e o competiție între Ionel și Georgel, unde Georgel al nostru trebuie să fie mai bun pe toate palierele decât Ionel.

Apoi să ne uităm spre valorizarea experiențelor: să punem accent pe experiențe practice și pe învățarea prin descoperire. Experiențele practice sunt adesea mai valoroase decât testele teoretice și pot oferi lecții de viață importante.

Este important să ne amintim că fiecare copil este unic și are propriul său ritm de dezvoltare și propriile sale interese. În loc să ne lăsăm ghidați de frica de „dar dacă”, ar trebui să ne concentrăm pe susținerea și ghidarea copiilor noștri într-un mod care le permite să își descopere și să își dezvolte talentele naturale.

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Mare vorba ai spus!
    Dupa (aproape) 9 ani in calitate de parinte inca imi vine greu uneori sa ma abtin pentru ca se mai intampla sa vina „dar daca?” asta pe limba oricat as incerca eu sa evit.
    Ziceam si cu alta ocazie – singurele doua idei pe care incerc sa i le sugerez copilului sunt:
    UNU – sa nu-i fie teama sa caute si sa incerce chestii noi, chiar daca unele nu-i vor placea sau pe unele le va da de pamant prima oara; asta e bine fie si doar ca sa ramana permanent constient ca sunt si alte lucruri pe lume in afara de cele pe care le stie deja. Si pe care, daca nu le incearca, nu are de unde sa stie ce-i cu ele sau daca il intereseaza sau le-ar putea urmari pe termen lung.
    DOI – competitia e doar cu el. Nu conteaza ca Georgel e mai bun la desen sau Ionel e mai bun la baschet azi. Ideal e sa gaseasca lucrul ala care il pasioneaza maxim (si la care poate ca nu ajungea fara Pct. 1) si ACOLO sa-si canalizeze energia, sa munceasca, sa se lupte cu el si sa dea tot ca sa fie cat de bun este omeneste posibil.

    Acum doua saptamani a avut o competitie sportiva de la care el a plecat spunand ca (a luat medalia de bronz, dar nu asta e neaparat relevant) este multumit pentru ca a facut mai bine decat la competitia precedenta si ca stie si ce nu prea i-a iesit si ca are timp sa lucreze pana la competitia viitoare.

    Deocamdata asta e ultima saptamana de scoala si dupa asta o sa ne ne refacem fortele si o sa ne bucuram de vacanta timp de doua saptamani. Asa ca vacanta placuta tuturor!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.