Digitalizarea: cum ne-a complicat existența și ne-a distrus procesul decizional
Astăzi ne aplecăm asupra unei dileme moderne, cea a digitalizării, că tot e la modă din 2020 încoace. Ai făcut o pagină de facebook? Asta înseamnă că ai pornit un proces de digitalizare. Ai făcut un sistem de rezervări online? Ești digitalizat! Digitalizarea a venit cu aere mari, promițându-ne confort, conectivitate și simplitate. Însă, să… [mai mult]
Sunt părți care îmi plac la digitalizare, cumpărăturile acasă, planificarea călătoriilor, muzica accesibilă cu ușurință, GPS-ul (cu vocea oprită) , platformele de streaming. Dar monitorizarea sănătății o văd inutilă. Eu de asta nu am smartwatch. Cu ce mă ajută să îmi știu pulsul, câte ore am dormit, cât a fost REM sleep, cât îmi e tensiunea etc? Nu sunt medic, să știu toate astea e stresant fiindcă nu am capacitatea de a le interpreta corect și mă ingrijorez. Ce nu îmi mai place la digitalizare e că lumea nu mai are limite. Ești la o atingere de buton distanță, oricine te poate contacta oricând, trimite poze din vacanță, întreba dacă ai ajuns cu bine unde te-ai dus, ruga să îi zici când ai ajuns. Nu îi zici, te sună. Nu mai ai spațiu, aer, intimitate sau autonomie, independență. Cel puțin, eu așa mă simt sau m-am simțit, controlată, urmărită constant. Fiindcă a trebuit să pun limite altora, mai specific, familiei, care are o înțelegere ciudată a tehnologizării. Eu, ce să zic, am nevoie de spațiu și pauze, deconectare.
john2381
omiti (voit sau nu) ca nu te obliga nimeni sa te „aliniezi” trendului cu cele mentionate.
pot intelege ca asa procedeaza multi, dar nu pot accepta ca e ceva ce trebuie sa fac si eu.
asa ca as spune ca nu digitalizarea ne-a adus aici, ci lenea (de a face altfel, de a gandi, de a fi altfel decat trendul, etc).
1. desi multa vreme ma trezeam inaintea ceasului (desteptator, fie ca era cel al telefonului sau nu).. acum ma trezeste ceasul (aparatul de la mana) cu vibratii (sa nu trezeasca si alte persoane daca nu e necesar).
diferenta nu a facut-o digitalizarea, ci un copil (de 4 ani deja) si implicit lipsa mea de somn suficient.
2. pot intelege nehotararea in alegerea mancarii (o am uneori), dar e prea incomod sa astept livrarea si sa ma intreb daca de data asta au pus pizza in cutie orizontal (cum pare normal) sau vertical (cum nu de putine ori mi s-a intamplat).
asa ca ori ies sa imi cumpar singur mancarea gatita (ori o iau la finalul unui drum prin oras), ori pregatesc (pregatim, de fapt, in functie de disponibilitate) in casa.
oricum, nu digitalizarea e implicata (cel putin nu negativ – o reteta online e de ajutor din cand in cand).
3. tine din nou de alegere.
ce e legat de job.. imi place sa fie digital (desi am mereu si un caiet si un creion pe aproape) si cred ca e pozitiv.
ce nu.. e o combinatie de care eu sunt multumit (si care oricum nu se apropie de ce spui tu mai sus).
4. mi se pare de folos sa pot cauta online destinatii, cazari, restaurante, etc si mai ales sa vad parerea altora despre ele.
gps-ul mi se pare si el util / comod, dar asta nu inseamna ca nu pot casca ochii si vedea pe unde merg (dincolo de bara masinii din fata).
ps. de fiecare data cand am iesit din tara la volan am avut cu mine si harta rutiera a tarii pri ncare am trecut.
pentru romania sunt prea batran sa mai ma uit pe harta (am vazut destula + indicatoarele rutiere si putina geografie sunt suficiente in caz de lipsa gps – si nici nu am retineri in a cere indicatii daca e necesar).
5. am un ceas care imi spune cand si cand cateva informatii generale despre activitatea mea, dar nu e ceva ce imi face programul.
ma ajuta sa fiu mai constient si pt asta e foarte util.
deciziile si actiunile sunt ale mele (fie bune sau nu).
asa ca.. lucrurile sunt com-plexe daca le complici tu, nu pentru ca exista optiuni digitale.