Andrei Cismaru

Insecticide purici

Inca n-am folosit plata cu cardul in aplicatie, chiar daca am observat-o acum ceva vreme si m-am bucurat.

Razvan Radulescu

Mă bucur. E semn de normalitate. Cu toate astea, m-am întâlnit de curând cu cineva care ducea o discuție interminabilă cu o tipa din call center-ul lor.

Aparent, plățile trebuie confirmate în aplicație la finalul cursei – doar așa iți iau banii. Întâmplarea face că bateria telefonului se terminase până să ajungă onul la destinație și a trebuit să plătească cash. Când a ajuns la priză si a pornit telefonul a văzut că aplicația zicea că se află încă in cursă – urmând să fie taxat la final (și nici nu putea fi închisă nicium).

Insecticide purici

Noi n-avem copii, dar parca nici destul timp si de carti si de seriale. Pana la weekend parca nu-i timp de nimic.
Si sunt de acord, trezitul la 5 merita, dar doar pentru a avea mai mult timp.

tipadelahr

  Trăim euforic fericirea de a fi întâmpinați cu atâta nesperată iubire, până când începem să ne obișnuim din nou și cu “brațele părintești”, și cu hainele cele noi, și cu vițelul cel gras de pe mesele mereu îmbelșugate. Până când uităm pe unde am umblat și cine suntem. Până când ne amețește atâta bunătate dumnezeiască și profităm de ea ca să ne facem din nou de cap, doar că poate nu în același fel… Precum cei nouă leproși vindecați, așa și noi, sub o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, odată ce ne simțim recuperați și “sănătoși”, ne luăm “partea de avere” (confiscând de fapt, darul sănătății și cel al libertății sau fraudând și uzurpând fără rușine “drepturile de autor” ale lui Dumnezeu) și căutăm să mergem fiecare pe “calea proprie”, să ne vedem de “interesele noastre”, folosind așa cum socotim de cuviință timpul “nostru” (atâta cât îl mai avem liber!

Diana

Sau:
“Hai să-i spălăm pe creieri, au zis ei. Iar noi… ei bine, noi ne-am așezat în fața televizoarelor.”

TmBlog

Si mai ciudat este atunci cand paritii nu mai vorbesc o saptamana cu tine pentru ca ai fost la protest. De asta ce mai zici?

Berlingua

Nu e cine știe ce chestie supranaturală, așa suntem structurați să învățăm – o facem mai repede și mai bine cu ajutorul celorlalți.

Diana

Această trecere s-ar face în timp, exemplul cu dischetele fiind cel mai grăitor în acest caz.
Când nu apăruse iqos, încercam să las țigările, folosind țigara electronică -God knows how many cigarette flavors I’ve tried:))-
Acum, probabil aș fi procedat la fel, dar cu acest dispozitiv iqos.
Dar, de aici la a inlocui tigara clasica e cale lunga si, exact cum ai spus mai sus, e vorba de o schimbare completa a modului de gandire.

Gwyn

Puncte slabe: bunăstarea, conexiunile cu Rusia și China, nemulțumirea tot mai mare în rândul celor mai educați și pro-occidentali.

Tudor

Eu imi doresc AICI o tara ca afara. Primul pas pe care l-am facut a fost sa intorc spatele tuturor celor cu obrazul gros – de la rude si pana la ex-parteneri. Am pata pusa pe cei care au plecat afara si se plang pe la toate colturile ca in tara au ramas doar fraierii. Daca ramaneau aici si luptau alaturi de noi acum eram cu totii departe.

A fi parinte este un privilegiu zilnic.

Andreea Irimia

@Revo: eu stau sa si bibilesc la ele, doar ca odata ce iti intri in mana, devine mai usor. Si nici nu mai uiti sa postezi. E de exercitiu, ca orice chestie noua pe care o incerci. Asta doar daca vrei sa faci si asta in social media.

Mie imi place Instagram ca platforma, cu tot ce ofera ea, imi planific postarile, care au un sens, o logica si o ordine in capul meu :))) Deci poate nu sunt tocmai persoana cu care sa rezonati pe acest subiect.

Revo

Băi, acum că vă cunosc pe amândoi, te-aș contrazice la faza cu „nu e diferență foarte mare între noi”. Nu țin minte s-o fi văzut-o pe Andreea nebărbierită 😀

Legat de stories, pe mine m-au prins pentru că nu trebuie să stai să bibilești la ele jumătate de oră, ca la o postare pe Instagram. Și că în caz că nu arată bine, măcar dispar în 24 de ore. Teoretic și pentru spontan și natural, așa cum zice Andreea. Doar că practic fac poze pentru story-uri și uit să le postez mai mereu. Asta e. Bătrânețea.

Pluto

Pentru ambele parti.

Pe de o parte angajatorii pierd oameni valorosi din cauza unei prostii si dupa aia nu pot gasi pe cineva care sa ii inlocuiasca. Pe de alta parte angajatii care uneori chiar se ataseaza de proiectul unde lucreaza, se imprietenesc cu ceilalti colegi, etc.

Din pacate job hopping-ul este o chestie intalnita mult prea des la noi, dar este una din putinele metode de a primi un salariu mai ok.

Aurelian

Nu inteleg pentru cine e trist.
Pt angajatori sau pt angajati?

Dumitru Gabriel

Toulouse Lautrec – Te spun

Ana-Maria Dumitrașcu

M-am îndrăgostit încă de la prima audiție de Jurjak – Un minut. Nu o să mă satur vreodată de ea.
Sau… Coma – CMFLDDP, varianta acustică.
Sau… Moonlight Breakfast – Time.
Ai zis una, dar m-am gândit la astea trei instant.