De vreo 2 ani, suntem câțiva nebuni care ne ambiționăm să nu petrecem nici un weekend în oraș, mai precis în București. De multe ori ne iese să fugim vineri-luni, dar mai sunt și momente în care suntem prinși și nu ne iese. In fine, nu asta e important. În evadările noastre am văzut tot… [mai mult]
Mă tot uit la diverse personaje care fie se laudă în stânga și dreapta că sunt dezvoltatori personali ( coach sună prea pompos), fie aruncă cu tot felul de povești/pilde motivaționale pe unde apucă, pentru a-și consolida imaginea anterior expusă. Și mă uit la ei, că sunt cam de-o vârstă cu mine ( +- 5… [mai mult]
Cred că poate să existe și persoane care să fie mai tinere ca tine și fără multă experiență care să te poată ajuta.
Însă depinde foarte mult și de ce vând persoanele respective.
Una e să mergi la un fost CEO și să îi spui că vrei să-l ajuți să-și descopere noua menire în viață tu neavând experiență deloc în corporații… Și alta e să te formezi să lucrezi cu adolescenți și să faci orientare în carieră tu neavând experiență „academică”.
Sunt de acord că există foarte mult diletanți în piață, care promit lucruri imposibile din punct de vedere științific. Însă, există o mică șansă să găsești și oameni pregătiți, ce stăpânesc bine domeniul și care se bazează pe literatura de specialitate în intervenții. E o muncă grea, însă vreau să cred că există așa ceva în România.
În rest, acești dezvoltatori personali, sunt uneori doar niște oameni care nu au știut ce altceva să facă și au spus că vor să vândă visuri.
E o piață mare, însă din câte știu eu majoritatea fac tot felul de barter-uri încât mă întreb uneori cum își plătesc facturile dacă tot oferă coaching în schimbul… altui serviciu.
Ca exemplu, știu de o persoană care nu există pe google prea mult, însă care e probabil cel mai „robust” dezvoltator personal din Romania, fiind profesor universitar, format in vreo 4 scoli diferite, lucrand la un moment dat inclusiv la spitalul 9.
E un fel de lasă-mă se te ajut ca să te poți ajuta pe tine. Perfect de acord cu ce spui, însă există o mulțime de puști rebeli în orice domeniu.
Sunt vorbe, și experiența multor oameni confirmă că vorbele au cea mai mare greutate și se vând cel mai scump. Asta fac ei, au învățat să vândă visuri. Nu contează că sunt la limita unui coșmar.
De ceva vreme încoace s-a dezvoltat, ba am putea spune chiar perfecționat, o nouă subspecie de participant la traficul urban : evenimentistul. Evenimentistul este cel care a rafinat și îmbunătățit aproape de perfecțiune modul de viață al unui simplu om căruia nu îi place să stea foarte tare pe acasă, mai ales seara. Nu face… [mai mult]
Ieri am fost la Otopeni să iau pe cineva. Uitasem că e luna august și vin oamenii care lucrează în străinătate acasă, în concediu și va fi plin ochi, la toate cursele care aterizează. Și exact așa era, plin. Nu știu dacă ați observat, dar foarte mulți oameni care sunt în aeroport, fie la sosiri, fie… [mai mult]
Salut, Andrei! Am avut si noi o patanie saptamana trecuta, da’ de data asta din ciclul „numa’ noua ni se intampla asa ceva”… Zburam de la Madrid la Cluj si eram la coada pentru check in-ul bagajelor de cala. Si eu si sotul meu suntem ardeleni de-astia molcolmi si ne vedem de treaba. Un nene in spatele nostru tuna si fulgera ca de ce se face check in la o singura coada pentru doua zboruri (Cluj si Bucuresti), ca se poarta asa cu noi (spaniolii) pentru ca suntem romani etc. Nu-l prea baga nimeni in seama, pana cand am observat cu coltul ochiului ca-mi apare in campul vizual o burta si un bagaj. Ca nenea nostru ce facea? Isi impingea bagajul pe langa noi ca sa-si faca loc sa ajunga in dreptul nostru si sa ne depaseasca. No’ a inceput sangele sa clocoteasca un pic in mine si m-am mutat mai aproape de margine cat sa nu incapa nici el, nici burta lui. Ei, bine, nenea nostru s-a mutat pe partea sotului meu si a inceput acelasi joc, bombanind de opresiunile la care e supus poporul roman. Sotul meu s-a uitat la el si i-a spus sarcastic (da’ sarcasmul e priceput doar de anumite urechi) ca ii da voie sa treaca mai in fata daca se grabeste. Pai ca nu, ca sa vezi, ca sa stii…
Ne-am reintalnit la controlul de securitate unde rar prinzi sa nu fie cozi. Nenea nostru bombanea in continuare ca numai pentru ca suntem romani suntem nevoiti sa stam la cozi, ca suntem tratati ca animalele si multe altele cat sa justifice ca suntem un popor tare asuprit. Greu, tare greu!
Încă râd când mă gândesc la câte nunți nu am cerut ceva de băut unuia dintre invitați, pentru că l-am confundat cu un chelner. La început mă simțeam stânjenit, acum a devenit chiar o plăcere sadică. Cum speranța moare ultima, vreau să cred că vor învăța ceva pentru data viitoare. De ce se produce confuzia?… [mai mult]
Eternul salvator al Bucureștilor, singurul luptător pentru bunăstarea capitalei, acest luceafăr între hipsteri și mesia între nostalgici, Nicu #Shordan, pe numele lui Nicușor Dan revine. Ne pregătim pentru campanie electorală, să fim pregătiți pentru bombradament. Nu spun că Bucureștiul este un oraș perfect. Nici pe departe. Dar nici nu pot fi de acord cu viziunea… [mai mult]
Ieri, la revenirea în țară din vacanță, am ajuns inevitabil pe A1, pentru că este cam singura soluție prin care poți intra în oraș, când vii dinspre vest. Am văzut garduri rupte sau inexistente, animale moarte pe carosabil, lipsa totală a baghetelor anti-orbire dintre sensuri, parapeți rupți, lipsa totală a telefoanelor de SOS sau a… [mai mult]
Trebuie să mărturisesc de la început că am avut parte de părinți normali, nu am fost niciodată forțat să iau note mari și nu mi-am luat bătaie niciodată pentru o notă de 4. Sau că n-am intrat primul la liceu ori facultate. Am fost susținut suficient de mult încât să învăț să mă descurc pe… [mai mult]
Cu siguranță e nevoie și de un dram de noroc ca să obții jobul mult visat. Total de acord, Andrei, mai puțin cu calificativul „evaluarea cretină”. Nu întotdeauna evaluările sunt cretine.
Ca sa-ti raspund la intrebare, cred ca sunt mai multe motive. Ne place sa ne laudam sau incurcam nota de 10 de la gimnastica cu nota de la Bac. Pe de alta parte notele astea de 10 acopera mizeria din invatamant pe principiul ca avem invatamant foarte bun. Ce se va alege de viitorul posesorilor de 10 nu-i pasa nimanui. Invatamantul asta e ca si in politica se arunca vina de la unu la altu. Pe profesorul de la liceu il intereseaza sa te trimita la facultate, pe ala de facultate il intereseaza sa te trimita la master, iar aici se incheie socoteala si esti trimis acasa cu foaia matricola in brate.
Recurent apare cineva care să înceapă să urle pentru dreptul la unică reprezentare al limbii române. că să moară romgleza și implicit noi, cei care o folosim. Că de ce folosim atâtea cuvinte împrumutate de la proștii aia de dincolo, când limba noastră-i o comoară ce are înlocuitor pentru orice termen. De exemplu, e atât… [mai mult]
Bănuiesc că știe toată lumea de #pepsichallenge, campania cu tot felul de provocări trăznite a celor de la Pepsi. Eh, acum au un challenge lunar care invită fanii să își arate calitățile de cântăreți. La karaoke. Sau lipsync. Adică un karaoke pe silențios. Să vedem cu ce se mănâncă asta: Cum se participa:… [mai mult]
Andrei
oh, un taran cuprins de patriotism local