Mă macină o chestie. De multă vreme
De ce sărim imediat să luăm apărarea, să apreciem, să lăudam, să exagerăm cu reacțiile când vine vorba despre un străin. Mi s-a declanșat întrebarea asta după episodul Salvatore Ganacci de la Neversea, când omul a pus o manea românescă și 123% din cei care nu ascultă manele și erau prezenți la festival au izbucnit… [mai mult]
Dim
Aoleu, Iona, cum mă întărâți, mi-ai adus aminte de o lecție legat de geopolitică și efectele xenofiliei asupra unei populații, foarte crudă și cinic de realistă:
La întâlnirea sângeroasă, în august 1939 la Moscova, între ambasadorii nemți și reprezentanții ruși/sovietici, în timpul negocierilor a tratatului secret & discutând despre sfere de influență, Stalin ar fi slobozit asta (parafrazez fiindcă nu țin minte cuvânt cu cuvânt; sursa e dintr-un jurnal al unui asistent din partea nemților) despre situația geopolitică a Regatul Unit și profitul pe care relația germano-sovietică ar avea-o: „Dacă Marea Britanie încă domină, controlează și influențează o treime din planetă, înseamnă că lumile (populațiile) din treimea aceea sunt sub orice critică bătute în cap.”
De-asta „Made in Germany” e cotată bine: fiindcă majoritatea europenilor, printre care și noi, sunt germanofili. Dacă au devenit motorul Europei, au devenit așa fiindcă celelalte popoare sunt „[…] sub orice critică bătute în cap” fiindcă le planează/proptesc succesul altor țări.
Singurul regret pe care îl am e că, mai mult ca sigur, vor mai muri niște generații până să apară istoricul român necunoscut, să scrie o carte mare, în care să conțină acea analiză socio-psihologică, plecând de la premisa recomandată de mine în comentariul cel lung.