Cei care mă cunosc sunt deja obișnuiți cu obsesia mea de a da semne când ajung acasă, după ce ne despărțim, pleacă de la noi sau din oraș. Același obicei îl avem între noi, gașca de băieți care ieșim la plimbare cu motoarele. Fiecare dă semn când ajunge acasă. Poate părea over-protecting, poate părea o… [mai mult]
Astăzi ne aplecăm asupra unei dileme moderne, cea a digitalizării, că tot e la modă din 2020 încoace. Ai făcut o pagină de facebook? Asta înseamnă că ai pornit un proces de digitalizare. Ai făcut un sistem de rezervări online? Ești digitalizat! Digitalizarea a venit cu aere mari, promițându-ne confort, conectivitate și simplitate. Însă, să… [mai mult]
omiti (voit sau nu) ca nu te obliga nimeni sa te „aliniezi” trendului cu cele mentionate.
pot intelege ca asa procedeaza multi, dar nu pot accepta ca e ceva ce trebuie sa fac si eu.
asa ca as spune ca nu digitalizarea ne-a adus aici, ci lenea (de a face altfel, de a gandi, de a fi altfel decat trendul, etc).
1. desi multa vreme ma trezeam inaintea ceasului (desteptator, fie ca era cel al telefonului sau nu).. acum ma trezeste ceasul (aparatul de la mana) cu vibratii (sa nu trezeasca si alte persoane daca nu e necesar).
diferenta nu a facut-o digitalizarea, ci un copil (de 4 ani deja) si implicit lipsa mea de somn suficient.
2. pot intelege nehotararea in alegerea mancarii (o am uneori), dar e prea incomod sa astept livrarea si sa ma intreb daca de data asta au pus pizza in cutie orizontal (cum pare normal) sau vertical (cum nu de putine ori mi s-a intamplat).
asa ca ori ies sa imi cumpar singur mancarea gatita (ori o iau la finalul unui drum prin oras), ori pregatesc (pregatim, de fapt, in functie de disponibilitate) in casa.
oricum, nu digitalizarea e implicata (cel putin nu negativ – o reteta online e de ajutor din cand in cand).
3. tine din nou de alegere.
ce e legat de job.. imi place sa fie digital (desi am mereu si un caiet si un creion pe aproape) si cred ca e pozitiv.
ce nu.. e o combinatie de care eu sunt multumit (si care oricum nu se apropie de ce spui tu mai sus).
4. mi se pare de folos sa pot cauta online destinatii, cazari, restaurante, etc si mai ales sa vad parerea altora despre ele.
gps-ul mi se pare si el util / comod, dar asta nu inseamna ca nu pot casca ochii si vedea pe unde merg (dincolo de bara masinii din fata).
ps. de fiecare data cand am iesit din tara la volan am avut cu mine si harta rutiera a tarii pri ncare am trecut.
pentru romania sunt prea batran sa mai ma uit pe harta (am vazut destula + indicatoarele rutiere si putina geografie sunt suficiente in caz de lipsa gps – si nici nu am retineri in a cere indicatii daca e necesar).
5. am un ceas care imi spune cand si cand cateva informatii generale despre activitatea mea, dar nu e ceva ce imi face programul.
ma ajuta sa fiu mai constient si pt asta e foarte util.
deciziile si actiunile sunt ale mele (fie bune sau nu).
asa ca.. lucrurile sunt com-plexe daca le complici tu, nu pentru ca exista optiuni digitale.
Sunt părți care îmi plac la digitalizare, cumpărăturile acasă, planificarea călătoriilor, muzica accesibilă cu ușurință, GPS-ul (cu vocea oprită) , platformele de streaming. Dar monitorizarea sănătății o văd inutilă. Eu de asta nu am smartwatch. Cu ce mă ajută să îmi știu pulsul, câte ore am dormit, cât a fost REM sleep, cât îmi e tensiunea etc? Nu sunt medic, să știu toate astea e stresant fiindcă nu am capacitatea de a le interpreta corect și mă ingrijorez. Ce nu îmi mai place la digitalizare e că lumea nu mai are limite. Ești la o atingere de buton distanță, oricine te poate contacta oricând, trimite poze din vacanță, întreba dacă ai ajuns cu bine unde te-ai dus, ruga să îi zici când ai ajuns. Nu îi zici, te sună. Nu mai ai spațiu, aer, intimitate sau autonomie, independență. Cel puțin, eu așa mă simt sau m-am simțit, controlată, urmărită constant. Fiindcă a trebuit să pun limite altora, mai specific, familiei, care are o înțelegere ciudată a tehnologizării. Eu, ce să zic, am nevoie de spațiu și pauze, deconectare.
Și, mai ales, cu românii care le joacă? Mă întreb chestia asta de câțiva ani buni, cam de când a început să aibă tracțiune video-ul pe internet și, aferent, au început să apară și clipuri cu români horind, care pe unde apucă. Cu precădere, ura românului de pe internet împotriva horelor, este îndreptată asupra celor… [mai mult]
Scriu acest articol fiind un om care consumă, din când în cand, mai ales social, cantități moderate de alcool, nu refuz un șprit sau o bere pe caniculă, dar prefer oricând o bere fără alcool + o tură cu motorul. Dar nu pot observa lejeritatea cu care ne este pus în față consumul de alcool,… [mai mult]
Și să ne imaginăm că putem merge o jumătate de oră cu ochii închiși. Fie, 15, dacă 30 sunt prea multe. Și apoi să ne imaginăm că am putea să mergem la escaladă, așa, cu ochii închiși și, la următorul campionat mondial să cucerim și o medalie. Credeți că ar fi greu? Ar fi imposibil,… [mai mult]
Am articolul ăsta în draft de mai bine de 2 luni, când am avut o discuție cu un owner de business mic ( parcare de long-term, lângă Otopeni) la serviciile căruia apelez de mai bine de 6 ani, atunci când plec din țară și merg cu mașina la aeroport. Discuția a fost simplă, dumnealui îmi… [mai mult]
Am bătut weekendul trecut vreo 1100 de kilometri pe drumurile patriei cu noul hoinar și, din singurătatea căștii și lipsa waze sau google maps, am putut observa și alte lucruri la care nu prea sunt atent în mod normal. De exemplu, indicatoare care să fie și utile, nu doar să fie plantate acolo ca să… [mai mult]
Am adaptat un pic titlul uneia din melodiile mele preferate, de la Dylan, dar am trăit acum 2 săptămâni cam 2 vieți în 5 zile, dintr-un cumul de fapte, care s-a încheiat cu happy end, din fericire, până la urmă. Surpriza vremurilor în schimbare a venit, suprinzător, de la bancă. De la BCR, mai exact,… [mai mult]
Încep acest articol cu niște scuze față de cei cu care am fost toxic la un moment dat fără să-mi dau seama sau să am această intenție. Asta în primul rând. În al doilea rând, nu este un articol despre regăsire, mindfulness, coaching sau mai știu eu ce alte trenduri sunt la modă?! în zilele… [mai mult]
Weekendul trecut a avut loc o nouă ediție de Bazar de Cotroceni. Eu o știu și pe anterioara, datorită Marianei, care a fost artist expozant la ambele ediții. Ce fac oamenii de la În Cotroceni este o chestie foarte mișto, pe care aș replica-o în toate cartierele unde nu sunt blocuri și betoane, din București… [mai mult]
Deea M
În cazul ăsta, traume din copilărie sau indiferent care e cauza, trebuie să te adaptezi la persoanele respective. Dacă lor nu le place, nu îi bâzâi cu chestia asta fiindcă ție ți pare ok și vrei să stai liniștit, fiindcă nu faci decât să îi îndepărtezi. Grija față de alții e ok, dar cu o limită. Și fiecare avem limitele noastre care trebuie respectate.