Adevăratele dezbateri: de ce apartament în oraș și nu casă lângă București
Prima dată ni s-a sădit în minte ideea de a ne muta din oraș în timpul pandemiei, mai precis în vremea de lockdown, când am descoperit cât de mic poate fi un apartament mare, de 3 camere, când amândoi aveam de lucru și copilul avea de făcut grădiniță online. În același an 2020, stând mai… [mai mult]
În Arad există varianta intermediară, între casă și apartamentul la bloc: apartament „la curte comună”, într-un imobil „de tip casă”, care are, de obicei, cel puțin două nivele, uneori chiar trei-patru (parter, etajul 1 și etajul 2, mai rar etajul 3 sau demisol, parter și etajul 1 sau parter (înalt) și etajul 1) și fațadă, de obicei, istorică. Așa e cazul meu, eu și cu soțul meu locuim într-un astfel de apartament, chiar în zona ultracentrală a Aradului. Avantaje: ai parte de o curte (chiar dacă e comună) și de aer curat, de obicei apartamentele astea u și suprafață destul de mare, dar mai ales nu sunt mulți locatari, ca la bloc (în clădirea în care stăm noi, suntem în total patru familii). Și aproape toate aceste apartamente sunt dotate cu centrală termică proprie, chiar dacă în cele mai multe vei găsi și sobe de teracotă (așa am avut și noi, dar am desfăcut-o pentru că ocupa prea mult spațiu). Dezavantaje: lipsa camerelor decomandate. Pentru că, desigur, aceste imobile au fost construite pe vremea când nimănui nu-i trecea prin cap să facă camere decomandate, dimpotrivă, era considerat cel mai firesc lucru din lume să treci dintr-o încăpere în alta. Mai e ceva: unele dintre aceste apartamente necesită renovare. Asta poate fi un avantaj, pentru că apartamentele care necesită renovare sunt ieftine (așa l-am cumpărat pe al nostru, cu doar 39.000 de euro!), dar, dacă nu ești dispus să te angajezi în procesul de renovare, poate fi un dezavantaj. Iar apartamentele „la cheie”, în imobile cu „curte comună”, mai ales dacă sunt ultracentrale, pot fi destul de scumpe (dar în niciun caz mai scumpe decât garsonierele din Cluj, care au însă și suprafețe uneori de zece ori mai mici decât apartamentele „la curte comună” din Arad…).
stefan
Și eu sunt anti casă momentan deoarece:
– în zonele limitrofe un există grădinițe, școli, spitale, asfalt, supermarket-uri, apă potabilă, canalizare
– pentru acces spre/dinspre oraș trebuie să petreci mult timp în trafic – automat costă mai mult
– probabil vor trebui 2 mașini (2 roviniete, 2 RCA-uri, 2 ITP-uri, 2 schimburi de cauciucuri și ulei…totul x2)
– timpul petrecut alături de familie scade considerabil
– timp mult pentru a ajunge într-un parc mai de doamne-ajută, la un cinematograf, teatru, etc.
– devii șoferul personal al copilului până … (completați voi)
– cheltuieli extra pe care nu le ai la apartament (amenajare curte, gard, acoperiș, pereți exteriori, pavele, gazon, udat, întreținut, tuns trandafirii, etc)
– dacă nu ai bani să plătești pe cineva care să ți le facă, le faci singur. Iar asta înseamnă timp pierdut cu „cum se face?” apoi duminica în loc să bei o bere la terasă, ai grijă de curte
– la toate astea se adaugă și întreținerea casei pe interior (că doar nu se face singură – iar aici mă refer la timpul efectiv care îți rămâne pentru tine/familie)
Eu nu vreau ca atunci când sunt în mașină în dreptul ultimei stații de metrou să mă gândesc că mai am de condus încă 45′ până ajung să îmi văd familia.
Dar dacă visezi să ieși din casă la 4 pentru a ajunge la film la 7 și asta este tot ce îți dorești de la viață, mută-te la casă la periferie.
Eu nu mai încerc să conving pe nimeni de nimic. „Există oameni care vor învăța doar după ce greșesc. Asta nu este o tragedie, dimpotrivă, este felul în care funcționăm, de cele mai multe ori.”