După cum bine știți unii dintre voi, sunt un fan al muzicii alternative românești, iar Byron sunt unii din cei mai „preferați” ai mei. Așa că nu puteam să rămân indiferent la discuția pornită despre impostură, o discuție în 4 acte, care va culmina cu un concert la Sala Radio, pe 9 noiembrie. Așadar, întrebările… [mai mult]
Am fost sâmbătă la grădina zoologică din București, cu kiddo, să ne bucurăm de vremea mohorâtă de afară ( glumesc, nu aveam chef de ieșit cu bicicletele că ne amenința ploaia). Eu sunt de principiu că, așa cum se poate și la alții care au grădini zoologice la care ne ducem și ne curg balele… [mai mult]
Digitalizarea ar trebui să fie despre eficiență și simplitate, nu despre complicarea lucrurilor. În esență, tehnologia a fost creată pentru a ne ușura viețile, pentru a economisi timp și resurse, pentru a aduce confort acolo unde înainte existau procese lungi și repetitive. Dar, din păcate, de multe ori, vedem situații în care implementarea digitalizării pare… [mai mult]
O analiză din perspectiva marketingului, acum, după ce mi-a revenit nivelul de energie și entuziasm la cotele normale. Într-o lume în care nostalgia devine o monedă valoroasă, reunirea trupei Oasis este un studiu de caz fascinant. De la crearea unui brand puternic, dar controversat, până la exploatarea emoțiilor fanilor, această revenire oferă lecții importante pentru… [mai mult]
Hai să vă zic cum nu mi-am luat Ferrari, pt că nu-mi place roșu pe mașină, dar, totuși, am reușit să salvez câteva sute de lei doar mișcându-mi fundul din canapea încercând să repar niște chestii, nu să comand altele online, în locul lor. Scena 1: boxele de la pickup, niște M-Audio pe care le… [mai mult]
Salutare, sunt eu, Andrei, aducătorul cu picioarele pe pamânt, dătătorul de gândit și scos din zona de confort boem, posh și glam. Și nu, nu vorbim despre căsătorie sau copii, alea sunt decizii personale, intime, e dreptul oricui să facă ce vrea cu viața lui. Nu mi se pare că viitorul e prea roz pentru… [mai mult]
Amuzant. Cum credem ca nu ne mai adaptam ca avem (cazul meu 50+). Am intrat de curand in echipa de marketing a unui mare retailer dintr un anume domeniu nisat. In posturi executive, numai tineri 30+maxim. Cei mici radeau amintindu-si cum compania organizase cu cateva luni in urma o tombola cu premii si toti castigatorii extrasi au refuzat premiul, crezand ca sunt apeluri capcana. Se trecuse la rezerve si refuzau si acestia. De ce? este memorabila explicatia: fusesera inscrisi automat in extragerea la sorti. Fara sa faca niciun efort de majorare a valorii bonului, conditie esentiala pentru orice om de marketing. Ca nu aveau nici acord GDPR sa-i sune nu mai vorbim. Nimeni nu stia acest detaliu. Se numeau dinamici, tineri si….paguba pentru companie, i-as numi eu. Nimeni din management nu mai facuse asa ceva inainte si nu intelegea mecanismul logic din spatele unei campanii cu premii mari. Generatia 50+, iesind fortat din corporatii, lasa si un gol de profesionalism in spate. Dar dinamismul place, place….chit ca e pagubos pt corporatii.
Odată cu încheierea jocurilor olimpice de vară pot spune că am trăit una dintre cele mai mișto veri pe care le puteam avea, din punct de vedere sportiv. Am avut un campionat european care, din punctul meu de vedere, nu a reaprins nici o speranță, nu ne-a revoluționat în nici un fel existența sportivă, ci… [mai mult]
Tot aud de oameni care au pierdut conturile de facebook sau instagram, după ce au confirmat cu mâna lor solicitările hackerilor de modificat adresa de email și/sau număr de telefon. Dată fiind notorietatea și reputația mea de social media manager emerit (m-am oprit din a face asta prin 2018, dar fie) primesc întrebarea „ce pot… [mai mult]
Într-un nescris manual de implementare al comunismului era dedicat un capitol întreg inducerii incertitudinii și haosului în mintea populației, pentru a nu fi capabilă să se gândească la realitatea concretă. Cel mai la îndemână exemplu este transportul în comun, care în epoca de aur nu venea niciodată la timp, niciodată gol, niciodată predictibil. În lipsa… [mai mult]
De cand am dat eu admiterea la liceu (fiind prima serie cu admitere computerizata) vad ca nu s-a schimbat mare lucru. Am mai avut apoi tangente in 2 randuri cu admitere, pt prieteni si cunostiinte, asa ca pot sa raspund, macar partial.
Ideea este ca unii parinti preferau ca al lor copil sa intre, fie si la uman, la liceul dorit, pt ca apoi sa-l mute IN CADRUL ACELUIASI liceu. Cica spaga era mai mica.
In al doilea rand, parintii pleaca deseori de la premisa ca al lor copil, la 14 ani, nu prea stie ce vrea. Asa ca cei care „propovaduiesc” o lista cat mai larga de optiuni sunt fix acei parinti care spun ca al lor copil nu stie ce vrea. „Lasa, se descurca el”.
In 2001, cand am intrat eu, am pus toate optiunile pe acea lista, dar am intrat la optiunea nr 2. Optiunea nr 1 oricum era pusa stiind ca n-am nicio sansa. Deci stiu cum e, ca sa zic asa.
DA, dar nu mai e ce-a fost! Nu știu dacă e vreo boală sau ceva specific nației noastre, dar încep să nu mai pot cu atâta nostalgie, cu atât tânjit după vremurile trecute, când ce bine era și ce frumos față de acum. Se mânca bine, se trăia bine, se futea bine, avea berea alt… [mai mult]
recomandarea zilei
pe principiul „las ca merge si asa” „cu-i ii place sa vina”, au ramas toate blocate in timp. pacat, potential exista dar nefolosit