De ce vom spune mereu „îți dau pe Revolut” – lecția despre inovație în industrie

La nivel de concept da, 100% de acord ca Revolut a fost o idee buna. As merge mai departe si as spune ca a fost o idee buna DINCOLO de sau MAI MULT decat obiectul de activitate in sine, pentru ca a fost o sfidare la adresa sistemului bancar care a fost fortat sa inteleaga ca bancile incremenite in timp si functionarii anchilozati sunt de domeniul trecutului. Si ca alegerea era simpla – ori bancile traditionale erau dispuse sa faca ceva (printre care si „blasfemii” de genul hai sa mai umblam putin pe la profit ca sa dam curs de schimb mai bun la plati in/din valute diferite sau niste comisioane mai putin nesimtite, etc) ori riscau sa dispara.

Bun, vine intrebarea logica: daca Revolut a fost noul Mesia al tranzcatiilor financiare, de ce nu au dat faliment 50% din bancile lumii in primele 12 luni de functionare a lui Revolut? Pai pentru ca actul de a-mi pune banii in grija organizatiei „cutare” e MULT mai mult decat despre servicii bancare, dincolo de orice alte detalii, este despre INCREDERE. Si, la capitolul incredere, Revolut a fost, si ramane, o chestie gri cu actionari dubiosi. Care nu doar ca NU garanteaza – daca ceva merge prost – ca se va rezolva problema ci, mai rau, nici nu prea ai cu cine sa te „certi” daca iti fug niste bani din cont. Sunt multe incidente cu conturi blocate pentru suspiciuni de spalare de bani (am ras grav la asta), bani fugiti de prin conturi si pagubiti ramasi cu buza umflata sau zvonuri care legau Revolut-ul de Rusia acum ceva vreme.

Eu am alta abordare – nu ma intereseaaza numele furnizorului sau platforma pe care o folosste, De la un furnizor de servicii tip bancar VREAU urmatoarele chestii:
– SIGURANTA ca banii mei sunt acolo si nu se poate intampla nimic rau si/sau in afara controlului meu;
– LOGISTICA eficienta care se traduce in comisioane mici sau deloc/viteza in tranzatii/curs bun/dobanzi/etc;
– GARANTIA ca furnizorul meu ma protejeaza DOAR PE MINE si INTERESELE MELE.
Daca la pct 1 & 2 sunt discutii si nuante – Revolut batea pe toata lumea la pct. 2 dar era pericol vizavi de pct 1 – eu consider ca evolutia fulminanta in RO a lui Revolut a fost data in PRIMUL rand de faptul ca, pana la mutarea pe IBAN-uri romanesti, nimeni si sub niciun motiv nu-si putea baga nasul in contul meu de revolut. Pe simplul motiv ca era o entitate straina care nu lua pozitia de „Drepti!” nici in fata ANAF si nici a BNR (*). Pentru mine ASTA era selling-point-ul si, in momentul in care au inceput sa deruleze operatiuni in parteneriat cu Libra Bank si apoi sa mute fortat clientii pe IBAN de RO … s-a dus orice magie sau orice motiv sa risc sa-mi tin banii la „niste unii” pe care nu puteam sa-i trag la raspundere dar care au luat si decizia sa se „puna capra” in fata autoritatilor.

Bancile romanesti (indiferent de nationalitatea capitalului sunt o apa si-un pamant, un rau necesar, nu vad deosebiri majore. Asa ca de vreo 15 ani incoace am un cont la o banca, imi este indiferent care e aia, acolo unde imi vireaza banii angajatorul (Comisioane zero pe conventie de angajat), si mai lucrez cu inca una ca back-up.
Avem in familie un card Revolut pe care-l folosim strict in strainatate – punem RON pe el cand plecam si facem plati indiferent de moneda locala, pentru ca e cursul bun si ma ajuta sa ma limitez la bugetul stabilit. In rest nu ma (mai) intereseaza abosolut deloc serviciile lor pentru ca ei au plecat de la ceva care NU era nici banca si nici main-stream, au fost primii doar ca … intre timp s-au sucit si vor si ei sa fie banca/main-stream.
SALT (ca veni vorba) este BT, or fi ceva diferente nu zic ca nu, dar practic … aceeasi Marie cu alta palarie. Daca SALT ar fi fost vreodata o alternativa reala la Revolut, aparea cand Revolut inca folosea IBAN-uri de UK si ASTA impiedica ANAF / BNR / executori / etc sa-si bage nasul in conturile in care eu NU am chef sa-si bage nimeni nasul (**). SALT a aparut dupa ce Revolut a trecut cu japca la IBAN-uri romanesti pentru ca altfel nu ar fi putut concura niciodata impotriva Revolut pe piata din Romania.
Am auzit si analizez conditiile la vreo doua alte variate, care par a fi azi ceea ce era Revolut-ul acum vreo 2-3 ani – repet, ma intereseaza in PRIMUL rand sa nu-si bage nimeni nasul in banii mei – dar nu-s convins inca pe partea de siguranta … mai vedem, mai vorbim.

(*) De ce este sistemul bancar elvetian mama & tata sistemelor bancare din lume? Pentru ca … INCREDERE … contul meu e doar al meu, este anonim / parolat / whatever si, in general, bancile elvetiene NU raspund la solicitarile tertilor despre clientii lor. Poa’ sa vina oricine sa ceara/caute bani sau sa incerce sa ia acei bani de-acolo … in principiu va fi trimis la plimbare si NU SE VA INTMAPLA nimic daca nu vrea CLIENTUL acelei banci. Inclusiv acum, la 80 de ani de la terminarea WW II – pe motiv de confidentialitate client-banca – nu se stie clar ce bani (aur, actiuni, obligatiuni sau alte titluri) au rulat nazistii prin bancile elvetiene si nici cat din sumele alea mai sunt si acum „sub cheie” in bancile elvetiene sau cine a beneficiat de acele sume. Da, poate ca e gresit conceptual dar pentru mine, ca si client care face bani 100% din munca, banca trebuie sa ma serveasca PE MINE (inclusiv sa ocolesc pe cine vreau eu sa ocolesc) si … scopul scuza mijloacele.
(**) Nu-s nici nebun si nici evazionist. Dupa ce statul imi ia banii pe taxele legate de salariu – de care tot nu beneficiez cine-stie-ce ca la spital merg la privat pe bani – consider ca mi-am facut datoria fata de oricare stat din lumea asta. PESTE salariu, daca ar fi cazul … este treaba mea si nu are statul de ce sa-i bage nasul in banii mei. Ah, daca statul vrea mai mult, nu zic nu apriori, doar ca trebuie sa ma convinga ca merita mai mult si deocamdata nu e cazul.