În loc de disclaimer: Acest articol a fost scris înaintea zilei de luni, când a apărut pe Recorder materialul despre Nicușor Dan și fostul cadru SRI, material despre care și eu cred că este ușor dezechilibrat, așa cum cred și alții pe internet. Dar chiar și așa, presa independentă trebuie să scrie și lucruri care nu ne plac nouă, neapărat, dar care să fie obiective și tratate echilibrat.
Cred în continuare tot ce am scris mai jos, îmi voi păstra subscripțiile pe care le am la câteva canale și vă îndemn și pe voi să faceți la fel. 5 euro pe lună înseamnă mai puțin de un pachet de țigări, ca idee. Dar 1000 de pachete de țigări nefumate pot ajuta o instituție de presă să funcționeze independent.
Într-o eră a dezinformării și a influenței crescânde a intereselor politice și economice asupra mass-mediei, presa independentă rămâne una dintre puținele surse de informație obiectivă și nealterată.
Dacă nu o susținem, riscăm să ne trezim într-un peisaj media complet controlat, unde adevărul devine o marfă ajustabilă în funcție de cine plătește mai mult.
Dependența presei tradiționale de bani guvernamentali și politici
O mare parte din presa tradițională este finanțată, direct sau indirect, din fonduri guvernamentale sau de grupuri de interese politice. Aceasta înseamnă că, în loc să informeze cetățenii imparțial, multe instituții media ajung să filtreze sau să interpreteze realitatea în funcție de interesele finanțatorilor lor.
Știrile sunt manipulate subtil, subiectele sensibile sunt evitate, iar investigațiile care ar putea deranja puterea devin tot mai rare.
Marile platforme online: între haos informațional și lipsa de responsabilitate
Google, Facebook și alte platforme de social media au devenit surse principale de informare pentru milioane de oameni, dar ele nu își asumă un rol activ în curatorizarea conținutului. În schimb, algoritmii lor promovează adesea ceea ce generează mai multă interacțiune, nu neapărat ceea ce este adevărat sau relevant. Această dinamică favorizează senzaționalismul, dezinformarea și polarizarea socială, în detrimentul unei informări corecte și echilibrate.
Deși avem organisme care ar putea asigura o bună reglementare și un control mai aspru asupra informațiilor care ies în media, din motive mai mult sau mai puțin obiective, acestea ridică din umeri și nu au cum să facă mai mult, că nu le permite legea, conform spuselor lui Mircea Toma (vă sună cunoscut pt că dumnealui a salvat vama veche de betoane, între altele)
Fără presă independentă, pierdem accesul la informația brută și obiectivă
Jurnalismul independent este esențial pentru o democrație sănătoasă. Spre deosebire de instituțiile media tradiționale sau de conținutul viral de pe rețelele sociale, publicațiile independente își păstrează autonomia editorială și se bazează pe susținerea directă a cititorilor. Aceasta le permite să investigheze abuzuri, să expună corupția și să ofere un echilibru în spațiul public.
Cum putem sprijini jurnalismul independent?
- Abonamente și donații – Mulți jurnaliști independenți și platforme media supraviețuiesc datorită contribuțiilor directe ale cititorilor. Un abonament lunar poate face diferența între o presă liberă și una sufocată de lipsa resurselor.
- Distribuirea conținutului de calitate – Algoritmii platformelor sociale favorizează ceea ce este popular. Ajută presa independentă distribuind articolele lor pentru a ajunge la un public mai larg.
- Fapt-checking și educație media – Învață să recunoști sursele credibile și să distingi între știri reale și dezinformare.
Concluzie
Dacă vrem să avem acces la informație autentică, verificată și independentă, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a sprijini presa liberă.
Altfel, riscăm să ne trezim într-o societate unde adevărul este dictat de cei care au cei mai mulți bani și cea mai mare influență.
Nu este doar o problemă a jurnaliștilor, ci a tuturor celor care doresc să fie informați corect și să trăiască într-o democrație reală.
2 comentarii Adaugă comentariu
Bun articol, buna tema … nu ca ma asteptam la atlceva.
O scurta definitie personala – in continuare, cand voi zice PRESA, in A.D. 2025 eu includ aici orice mijloc de comunicare, de la presa scrisa, aia cata mai este, radio/TV, Social Media, bloggeri/vloggeri si ce-o mai fi.
O scurta clarificare – acum niste (mai multi) ani am fost un consumator AVID de presa, avea si legatura cu ce munceam atunci; de vreo 5-6 ani incoace am mai redus ritmul (nu mai am nici timp si nici chef sau incredere) si am ramas, sa zicem, doar un consumator amator dar entuziast si CU SPIRIT CRITIC :)).
Oricum, nu am fost niciodata implicat hands-on sau intr-un mod profesionist in fenomenul PRESEI. Am fost pe-aproape prin 2004/5 cand am primit de la o revista o propunere sa scriu o rubrica, ceva relativ mic ca proiect dar, din pacate, nu s-a materializat. Si daca s-ar fi intamplat, probabil ca nu as fi avut viata prea lunga prin presa pentru ca bun/prost, corect/gresit sau placut/enervant NU as fi acceptat niciodata sa mint sau sa scriu altceva decat ce gandeam ori asta … nu e o calitate care sa se „premieze”, you know!
Si acum la subiect – tind sa rezonez la modul da, ca scenariu ideal asta ar fi, doar ca practica ne arata de prea multe ori altceva.
Asa ca sunt PESIMIST vizavi de PRESA in general dar am ramas moderat OPTIMIST pentru ca inca mai vad initiative pozitive. Fie oameni care inteleg fenomenul si trag semnale de alarma, fie oameni din presa care inca au deontolgie, rari, dar inca sunt.
Cred ca, romantic vorbind, presa si publicul consumator de presa se afla intr-o relatie de URA-IUBIRE sau, mai pragmatic, intr-un cerc vicios. Nu-s eu vreun specialist sa pun diagnostice – asa ca nu stiu daca e mai mult (sau prima cronologic) VINA CONSUMATORULUI pentru ca s-a tampit atat de tare incat nu mai cauta provocari, discutii constructive in „contradictoriu” care sa le deschida orizontul si nici vreo informatie reala/de calitate ci, mai degraba, cauta voci care sa-i confirme propriile pareri; la fel cum nu stiu daca a fost mai mult (sau prima cronologic) VINA PRESEI care s-a decis sa uite de rolul de educare si/sau de „caine de paza” (stiu-stiu, cliseu), pierzand si morala/coloana vertebrala/deontologia profesionala pe parcurs si a ajuns sa esueze intr-o zona mocirloasa si lipsita de credibilitate de jocuri de imagine / bani / influenta si/sau rafuiala politica si nu numai (tot pe bani si asta!).
Ah, ca sunt perfect constient ca peste tot, deci si in PRESA, exista diferite grade de profesionalism asa cum exista si nuante ale caracterului diferitilor jucatori este evident dar e o alta discutie.
Personal am o explicatie dar o voi pune mai la final.
O sa sune pesimist si cinic dar, in momentul in care orice om – ziarist sau cu alta profesie – trebuie sa munceasca 09:00 – 17:00 si la final de luna are nevoie de venitul ala ca sa isi traiasca viata … s-a cam TERMINAT cu alb vs. negru si incep zonele gri. Acum, unde se opreste compromisul pentru fiecare individ si cum poti deveni atat de fomist incat sa-ti bati joc de propria imagine si cariera nu insist ca stim despre ce e vorba.
Dar, ca sa concluzionez, nu am crezut / nu cred / nu voi crede NICIODATA in presa independenta 100%. Consider ca una astfel de concept NU (mai) EXISTA, nu mai are cum. Sau, cand apare (si mai apare, ceea ce este excelent) vreo oaza de independenta media e una de moment si nu va rezista. Pentru ca la final de luna vin chiria, vin utilitatile, salariile si impozitele sau … scot capul LACOMIA si mizeria umana. Si cineva se va oferi sa finanteze lucrurile astea – direct sau platind publicitate – si atunci si acolo s-a cam terminat cu independenta, inevitabil!
Nu ca-i rau sa ai actionari sau clienti de publicitate, doar ca astea de obicei nu-s compatibile cu independenta pe termen lung.
Si acum ABORDARILE mele:
– incerc sa citesc doar ACEA presa (indiferent de tipul de canal) despre care stiu sau reusesc sa identific cu cat mai multa precizie cine este in spate, ca finantator, ca sa inteleg mai bine cum sa ponderez ceea ce citesc.
Si ma feresc de oamenii/organizatiile cu surse neclare de informatie sau finantare; pentru ca nu as putea estima cu ce marja ce circumspectie trebuie sa iau un text sau o stire de la un astfel de furnizor.
– citesc TOATE tipurile de media, nu numai media aia care „zice ca mine”, pentru ca mi se pare important sa inteleg in primul rand cum gandeste si ce urmareste „adversarul”;
– paranoia e BUNA, asa ca nu ma las „amortit” de NICIUN jucator de presa, indiferent de cate ori a „avut dreptate” sau indiferent de cate ori „a avut aceeasi parere cu mine” … la un moment dat se vor schimba fie actionarii fie clientii platitori de publicitate si va ajunge altcineva la „carma” editoriala si vor aparea surprize la nivel de influenta si abordari;
– in final, orice-ar zice PRESA, pentru mine ramane doar mijloc decent dar departe de perfectiune prin care ma informez pe domeniile care ma intereseaza sau care ma pot atinge, in rest … o las la periferia vietii mele ca sa nu ma consume sau sa devina o preocupare in sine.
Dar si CONCLUZIA mea:
– pesonal cred cu tarie ca problema a plecat din interiorul PRESEI: „furnizorii” de PRESA sunt primii si/sau cei mai vinovati pentru ca au deschis usa compromisului mai mult decat era cazul dar ca si cosumatorul are vina lui doar secundara in raport cu prima categorie. Presa „veche” s-a deprofesionalizat si s-a tampit complet (de unde si compromisurile, mogulii media, etc.) iar presa „noua” a fost deturnata (daca o fi fost inventata cu scopuri nobile) pentru manipulare/spalare de creiere si pentru a face bani. Bineinteles ca nu absolutizam, peste tot exista si exceptii.
Niste exemple, fara nume, nu ca imi e mie frica sa le zic pe nume dar nu e cazul de un shit-storm aici:
– Mostra de cretinitate si lipsa de profesionalism la un mare canal TV, ieri: stire in prime-time ca niste unii de o anumita etnie s-au impuscat la o nunta in Germania si a murit un om; vinovatul, cetatean cu pasaport FRANCEZ, a fugit din Germania si s-a predat acolo ca sa fie judecat/condamnat in Franta (probabil) si nu in Germania; Ce zice prompteristul? Ca acei etnici din Clanul „cutare” ar fi „romani” si bla-bla-bla tot circul si scandalul si senzationalismul de rigoare. Eu, daca as fi fost redactor si profesionist ii dadeam afara pe aia care au scris textul strii si apoi TAIAM textul si ii obligam sa zica clar ca e vorba de un cetatean FRANCEZ, de etnie, care a facut toate mizeriile care ni se pun noua, ca romani, in carca de zeci ce ani.
– Mostra de lipsa de creier/profesionalism suprapusa pe orgoliu tamp la oameni din new-media: fereasca sfantul sa-i contrazici sau sa le atragi atentia ca „fura curent”, pentru ca se vor intampla urmatoarele: te INJURA ca pe maidan (mi s-a intamplat), te CENZUREAZA (blocat de comentarii, mizerii de raspunsuri, mi s-a intamplat si asta) ori isi asmut haitele lor de aplaudaci (ce-i aia hate-speach / instigare / discriminare???) sa te faca praf si pulbere … ma scuzati pe mine, ca si client de PRESA, daca nu contribui pe PATREONUL acestor personaje jenante care isi dispretuiesc publicul in timp ce pozeaza a fi „atlceva” in media … hai sa ne vedem de treaba!
– stim cu totii despre articole scrise in mod clar la comanda: schelete radioactive la Antipa intr-o perioada cu ceva manifestatii la Pta Victoriei, distrus reputatia unor oameni cu o saptamana inainte de alegeri, lovit in organizatii/persoane care trebuie daramate pentru ca sa nu mai aiba un punct de vedere sau forta la o eventuala negociere; chestii venite de la organizatii de presa care la un momnent dat pareau (mai) serioase doar ca sincronizarea lor zice ca independenta sau deontologia lor nu-i chiar ce ne-am inchipui noi; Ah, si astia, de obicei, vor abonamente/sponsorizari/etc. ca sa ramana „independenti”.
Multumesc pentru rabdare, ca iar m-am lungit!
„stim cu totii despre articole scrise in mod clar la comanda: schelete radioactive la Antipa intr-o perioada cu ceva manifestatii la Pta Victoriei, distrus reputatia unor oameni cu o saptamana inainte de alegeri, lovit in organizatii/persoane care trebuie daramate pentru ca sa nu mai aiba un punct de vedere sau forta la o eventuala negociere”
– partea proasta la faza asta e ca articolele alea au fost scrise de oameni cu reputatie buna (salut Tolontan) care in loc sa se duca sa livreze mancare cu glovo, inca scriu si sunt apreciati