Trăim pe aceeași planetă, respirăm același aer și totuși, realitățile noastre sunt atât de diferite încât uneori pare că viețuim în universuri paralele. Și suntem complet aerieni, mi se pare că în secolul în care avem toată informația disponibilă în 5 secunde, alegem să ne imbecilizăm cu viteza luminii.
Împărțiți între decidenții puterii, oamenii preocupați de viitor și cei care trăiesc într-o bulă de confort și filtrări de instagram, ne regăsim într-un dans bizar între naivitate, frică și putere absolută. Dar ce se întâmplă când aceste lumi intră în coliziune?
Lumea celor care trag sforile: Trei bătrâni și destinul umanității
Într-un colț al acestei realități, avem o mână de oameni care decid soarta a miliarde de suflete.
Trump, Putin și Xi – ca să numesc doar trei lideri care, printr-un amestec de ego, paranoia și dorință de putere, conturează viitorul nostru fără să ne întrebe nimic.
Fiecare dintre ei are propriile jocuri de culise, propriile ambiții și propriile viziuni asupra a ceea ce înseamnă „binele” pentru popoarele lor (sau, mai degrabă, pentru propriile interese).
În timp ce noi ne gândim la facturi, copii și viitor, ei se gândesc la teritorii, războaie economice și dominație globală.
Sună ca o conspirație? Nu, e doar realitatea în care trăim și pe care alegem să o ignorăm, unii dintre noi.
Lumea celor care își fac griji: Conștienți, dar neputincioși?
Există apoi o altă categorie – oameni care văd pericolele, înțeleg jocurile de putere și se întreabă constant ce urmează.
Sunt cei care citesc știrile, care se gândesc la impactul schimbărilor climatice, la viitorul economic și la siguranța copiilor lor.
Sunt cei care își fac planuri de reziliență, încearcă să economisească, să învețe noi abilități și să-și construiască un viitor mai stabil.
Totuși, paradoxul este că, deși sunt conștienți, se simt adesea neputincioși.
Se întreabă dacă votul lor contează, dacă pot influența direcția lumii sau dacă nu cumva sunt doar spectatori într-un film pe care nu l-au ales.
Și în acest moment nu știi ce e mai bine să faci, vă zic din experiența proprie: să pleci, să stai…dacă pleci unde te duci? dacă stai, cât ești dispus să lași de la tine?
Lumea celor care trăiesc „good vibes only”
Și apoi avem o realitate complet separată: lumea celor care refuză să vadă orice amenințare, orice problemă.
Pentru ei, viața este un carusel de călătorii exotice, poze cu flat white-uri și citate motivaționale despre cum „universul îți dă ceea ce îți dorești”.
Trăiesc în bula de insta și tiktok, unde totul este estetic, unde realitatea este filtrată și unde problemele globale nu există.
Dar ceea ce nu realizează ei este că, indiferent cât de mult ignoră politica, economia și viitorul, aceste lucruri nu îi vor ignora pe ei.
Când realitatea îi lovește – sub forma unei crize financiare, a unei pandemii sau a unui conflict geopolitic – descoperă brusc că lumea în care trăiau era doar o iluzie confortabilă. Și brusc se trezesc că nu mai au drepturi, libertăți, opțiuni și se simt discriminați sau nedreptățiți.
Când lumile se ciocnesc
Problema este că aceste trei lumi nu pot exista izolat pentru totdeauna. Deciziile celor din vârf afectează atât pe cei care sunt conștienți, cât și pe cei care aleg să ignore realitatea.
Cei care se pregătesc pentru viitor trebuie să se confrunte cu faptul că, oricât de mult planifică, există factori pe care nu îi pot controla. Iar cei care trăiesc într-un vis roz vor fi, mai devreme sau mai târziu, forțați să se trezească.
Întrebarea rămâne: pe ce lume trăiești tu?
7 comentarii Adaugă comentariu
Bravo, ai surprins foarte corect si estetic in acelasi timp realitatea.
Pastila roșie, pastila albastră acesta este întrebarea!
Lumea celor „trei batrani” este, la baza, o idee buna … care a luat-o razna. La nivel conceptual a avea o „clasa conducatoare” e OK – orice grup are nevoie de un reprezentant/imputernicit pentru ca decizia strategica este grea, daca nu chiar imposibila pentru marea majoritate a oamenilor – doar ca o astfel de ipoteza de lucru devine SI viabila daca si numai daca exista si un mecanism fail-safe care sa permita accesul „la volan” DOAR celor dotati cu ALTRUISM si RESPONSABILITATE si cu adevarat capabili pentru o asa pozitie.
Noi, lumea, IDK … am luat-o razna si si ne-am pierdut mecanismul fail-safe si acum ii avem pe astia trei care se gandesc la orice mai putin la binele comun si la a „muta” lumea inainte (macar) cu un pas / generatie.
Lumea celor care isi fac griji. Ca sa raspund si la intrebare, personal eu cam pe-aici ma vad, dar hei … nu este exclus ca altii sa nu fie de acord cu mine. Dar o sa merg pe ipoteza asta – nu sunt, dar DELOC, optimist. DIn experienta mea, tocmai cei care gandesc, care fac, care isi pun intrebari, care doresc sa realizeze lucruri si isi fac si un plan ca sa ajunga la rezultate sunt cel mai putin dezirabili pentru cei din categoria „trei batrani” si priviti cu oarecare dispret de cei care sunt pe „good vibes” si refuza realitatea.
Nu cred ca (mai) traim de multa vreme in scenariul in care un om cu un plan constructiv si dorinta de a explica celorlalti ce/de ce doreste un lucru va fi ascultat. Sau cel care incearca sa afle PE BUNE daca o decizie e chiar buna sau daca ar trebui luate in calcul si alte ipoteze va mai fi urmat si de o masa suficient de critica. Asa ca am convingerea ca cei „trei batrani” vor face tot posibilul sa elimine vocile educate si coerente pentru simplul motiv ca sunt mai „periculosi” si/sau greu de controlat decat cei pe „good vibes”.
Uite un exemplu – sa nu ma luati cu PC, discriminiare sau alte mizerii – eu as alege INTOTDEAUNA ca reprezentant mai degraba pe unul care are copii decat pe unul care nu are, asa empiric. De ce? Pentru ca eu, de cand sunt tata, tind sa fiu mai precaut si sa gandesc cumva mai „global”, adica cum influnteaza faptele mele viitorul pe care il va trai copilul meu. Si tind sa apreciez intr-un posibil lider prezenta, macar la nivel de prezumptie, a ALTRUISMULUI si a RESPONSABILITATII. Sau a capacitatii de a gandi la modul „viitorul asta pe care-l construiesc eu prin deciziile mele va fi trait si de propriul meu copil”.
Lumea celor pe „good vibes”. Nu am o parere, doar ca nu prea le vad rostul acestor bipezi.
Sau am, fix vorba proverbului „… la barza chioara ii face D-zeu cuib”. Ma gandesc ca unii traiesc mai bine/rau si asa.
Dar daca vorbim de apucaturi proaste de genul „ne pisam pe el de vot” sau alte ineptii rasarite tocmai din LIPSA lor de creieri/educatie/idei/etc parerea mea o coteste spre dispret.
Bun subiect, „food for thought”!
bun comentariu, as always. welcome in the team no 2, nici eu nu sunt deloc optimist dar nici nu as sti incotro sa o iau
Si de-asta – „… nu as sti incotro sa o iau” – imi e putin teama sa nu fim si noi mai mult parte din problema decat din solutie.
Ciudate si complicate vremuri traim!
Pe mine a ajuns să mă înspăimâine cel mai mult bula celor ignoranţi. Pentru că atunci când bula lor se ciocneşte cu cea a bătrânilor care iau decizii în funcţie de interesele personale, ignoranţii devin foarte vocali şi foarte speriaţi. Brusc, stilul lor de viaţă e afectat. Problema e că fiind ignoranţi, vor accepta cea mai facilă şi rapidă soluţie pentru a reveni, din nou la starea de bliss, de „mindfulness sublim” în care ne facem că ne pasă de cei din jur.
Şi asta mă sperie, pentru că omul ignorant n-are răbdare şi timp pentru a se informa, va alege sloganul care sună cel mai catchy, care promite să rezolve probleme complexe în 2 timpi şi 3 mişcări. Şi aşa ajungem la situaţia din noiembrie, când am fost la o aruncătură de băţ de a alege un legionar preşedinte.
Dar sper să mă înşel, pentru că încă mai am o fărâmă de speranţă că nu suntem chiar atât de prostovani încât să uităm cum a arătat ţara aceasta acum 36 de ani.
Ai uitat de lumea celor care trăiesc în sărăcie lucie sau la limita ei, care baletează periculos între a-și hrăni copiii și a achita factura de curent. Votează și ei, ar fi și ei îngrijorați de direcția în care o ia planeta dacă nu ar avea altele mai stringente pe cap.
Conform tabloului tău am observat recent o mișcare de dute-vino între a doua și a treia categorie, unii nu mai știu cum să gestioneze stresul și anxietatea(cred eu) iar ceilalți s-au trezit că good vibes only nu sunt granted.