Mitul bunicii tradiționale în marketingul modern
Râd de multe ori cu prietenii mei care se mai pricep la marketing despre cum este călărit mitul bunicii, al bunicului, al tradiției rurale și al chestiilor făcute natural, la țară, totul organic, bio, liber de orice alte chimicale. De ce râdem? Pentru că este de râs. Cu excepția celor care fac agroturism și din… [mai mult]
Cred ca noi, copiii, vedeam lumea la tara ca una idilica. Cel putin, acum, la 30 de ani; cand ma gandesc in urma, la copilăria mea, asa vad lucrurile. Atunci, posibil sa nu fi fost constienta. Dar bunicii de la tara au avut viata grea. In cazul meu, străbunicii. Străbunica mea s-a ascuns de rusi?!?, intr-un cos, in pod (daca tin eu minte bine). Era copil pe atunci. A avut multi frati si surori, multi au murit de tineri. A muncit gradina, a avut animale, a lucrat la biserica, mergea la câmp. A fost casatorita de 2 ori. Ultimii 18 ani din viata i-a trait la oras, unde nu isi gasea locul. Ce vreau sa zic e ca sunt de parere ca noua ni se adresează astfel de reclame. Pe noi ne sensibilizeaza, generatia asta a anilor 70-89, zic eu. Noi am trait copilarii la tara, cu bunici/strabunici traditionali.
Nea Ilie de la Sculărie
Bunica din partea tatălui a fost ok, dar aia din partea mamei… băi nene, am vărsat niște cafea pe un preș de-ăla împletit de cârpe la care ea ținea și în câteva minute mi-a luat foc Renaultul.