Râd de multe ori cu prietenii mei care se mai pricep la marketing despre cum este călărit mitul bunicii, al bunicului, al tradiției rurale și al chestiilor făcute natural, la țară, totul organic, bio, liber de orice alte chimicale.
De ce râdem? Pentru că este de râs. Cu excepția celor care fac agroturism și din asta trăiesc, bunicii ăia înțelepți și cu port tradițional, de la sate și comune au dispărut complet.
Să demontăm acest mit, vorbind pe concret.
La un calcul simplu și aproximativ, bunicii celor care se înduioșează la miturile astea sunt născuți undeva între 1930 și 1940. Cam acolo.
O primă întrebare pe care trebuie să le-o punem bunicilor, înainte de orice este dacă își amintesc ce număr aveau la carnetul de partid PCR. Știu, știu, toți luptau împotriva comuniștilor, astea erau vremurile nu aveai ce face.
În al doilea rând, bunicii noștri nu prea puteau să ducă o viață de poveste pentru că lucrau. Fie la CAP, fie la IAS, fie pe la vreo fabrică de lângă, ei mergeau la muncă.
În al treilea rând, întrebați-i cu cine au votat în 90, în duminica orbului.
În al patrulea rând, produsele naturale, de casă, pe care le făceau, le făceau mai mult de nevoie, nu din pasiune gastronomică. Nu se găseau de niciunele, nici pâine, nici carne, nici preparate, nici nimic, deci trebuia să faci.
Pe lângă asta, chestiile făcute de bunici, tradițional, îmi ridică de multe ori semne de întrebare. Legumele de casă, unde bunicii pun îngrășământ și ierbicide după ureche, animalele crescute cu furaje, la fel, după ureche sunt chestii cu potențial nociv mai mare decât cele produse în lanțuri industriale reglementate și controlate.
Bunicii noștri nu prăjeau cafea, nu spălau rufele la râu, nu prea mai mergeau la coasă, nu plecau cu carul cu boi la moară, nu făceau drumuri de zile întregi, nu prea mai aduceau apă de la fântănă în ulcioare și
Bunicii ăia pe care îi prezintă marketingul de azi au trăit înainte de 1900, probabil au fost bunicii bunicilor noștri.
Ăștia de azi, de îi vedeți prin reclame, sunt niște impostori, nimic mai mult. Unii dintre ei folosiți chiar în bătaie de joc, aș spune, de către advertiseri. Ne amintim această poză?
Nu îmi propun să destram mitul bunicilor, dimpotrivă, bunicii sunt niște elemente foarte importante în viața fiecăruia dintre noi, dar pot fi buni și blânzi și minunați și la oraș, și pe asfalt, și făcând plăcintă cu foi cumpărate gata.
Știu, e ușor să livrezi emoții și kpi pe insight-uri trase din România văzută pe youtube. Doar că realitatea din teren e alta.
19 comentarii Adaugă comentariu
Ha! Să avem pardon, să nu idealizeze bunicii cine nu are bunici de idealizat. Eu personal îi venerez pe ai mei.
Punctual: bunicii mei nu au fost membri de partid. Deşi bunicul a fost perceptor în sat (ăla cu impozitele) şi aşa ceva era de neconceput de regulă fără carnet de membru. În ’90 au votat cu Rațiu, în ’96 cu CDR, în 2000 cu Vadim (mna, pe iliescu el a zis că nu pune ştampila). Mereu cu Dreapta, aşa strâmbă cum e Dreapta la noi.
Bunicul meu are 83 de ani şi face apicultură de la 25. A început cu un roi din teiul bisericii ptr că se plictisea. Da, din pasiune. Şi acum la 83.
Bunica mea a muncit non stop până a murit. Din sat până la gară străbătea 3 km pe jos la ora 4 dimineața încărcată cu 20 de kg de miere de albine pe care le ducea la piață la vânzare.
Bunicii mei şi-au cumpărat tractoare, plug, disc, remorci. Au crescut continuu câte 2 vaci şi mai mulți porci. Au lucrat hectare întregi de teren. Au săpat mii de culturi ptr că nu voiau să pună erbicid sau îngrăşăminte. Au muncit non stop. Din munca lor 3 generații au trăit şi trăiesc bine şi, mai ales, au învățat ce înseamnă munca.
Deci bunicii mei nu merită idealizați, ci venerați.
perfect de acord. dar sunt exceptii
@anatati : Toata stima pentru bunicii tai, nu ma intelege gresit, dar toata lumea pe internet spune ca a votat cu Ratiu. Si totusi a avut 4%
Nu ne interesează de bunicii tai….nici nu trebuie sa te credem neapărat…
Ai prins ideea articolului care e pertinenta!
1.Nu trebuie generalizat.2. Abia după anii 1970 au început UNII țărani să folosească ierbicide,furaje. Lucrând la CAP unii mai luau de acolo.A lua ceva,orice ar fi util de la locul de muncă este o meteahnă dobândită în anii comunismului.
Viața idilică la bunici la țară s-a alterat după 1989. Goana după nou,progres si emancipare a făcut pe mulți să plece la muncă afară și cu banii obținuți au ras locuințele tradiționale și au adoptat practici moderne. Erau neinformați și care stiau cate ceva au mers( ca si acum dealtfel) pe principiul ” dacă ăia n-au murit,nu murim nici noi. Că isi distrugeau sănătatea în timp nu convingea pe nimeni. Cei ce traiesc încă ca la început de secol 20,pastrand tradiții și mod de viață nealterate, ar trebui să ii declarăm monumente umane în viață și să ii protejăm prin lege.
La noi în marketing, la fel ca în alte sectoare, se face copiatură și simulacru.
Dacă îi vedem pe englezi, americani, cu tradiția, cu bunicii (grandma, uncle, aunt etc), hai și noi că „ce, suntem mai prejoși?” și avem rezultatul.
La urban încă nu merge fiindcă toți știm de o babă sau babe care stătea să spioneze pe oricine și orice. De-aia încă nu se simte bine pictura bunicilor la bloc.
Cu marekting după traditional e o râvnă pentru un trecut pe care nu l-am avut (nu am avut cum) și s-a creat o pseudoideație, o memorie falsă.
@observator iti voi aproba comentariul cand nu te ascunzi dupa un nickname si te dai destept cu o bucata de context pe care ai prins-o pe facebook intr-un comentariu
Bunicii strică si copiii. 🙂
asta e alta discutie
Propun și o demitizare a ardelenilor. Pare că tot ce e din Ardeal e mai cu moț decât ce e din celelalte părți ale țării, că ei au pus coada la cireașă.
aia am zis si eu de acu niste ani
ti.ai face o defavoare.
– traieste macar 1 an intr.un sat ardelenesc, dupa aia muta.te intr.un sat oltenesc, moldovenesc (exceptie bucovina), sau regatean.
– traieste macar 1 an in cluj, dupa aia muta.te in bucale, craiova, iasi, constanta.
you get my point.
daca nu vezi diferente, te minti singur
fii ba serios cu Clujul. Plin de superiori, mai aglomerat decat in Bucuresti, mai scump decat oriunde altundeva, nu merci. Prefer capitala, asa cum e ea
Bunicii mei au stat la oras, de m-au crescut pe mine. In casa mea s-a gatit serios de tot, multe chestii din ce gatesc eu acum le stiu de la bunica mea. Sau de la soacra-mea, care are 81 de ani si inca e in viata. Cu toate ca ne-am mai frictionat noi, cand e vorba de haleu, babele noastre dadea clasa.
Fie-mea are legatura cu satul prin casa luata de noi inainte de a emigra. Si doamna Lena, care ne este vecina. Care intruchipeaza exact ideea de bunica de sat. Cu animale crescute in batatura (asa cum trebuie), cu mancare facuta taraneste, dar delicioasa etc. Cat am stat in Romania, fie-mea a mancat carne de la tara, lapte de la Puichita (vaca doamnei Lena), oua de la gainile ce se plimbau si prin fata casei noastre etc.
Gradina a fost (si este inca) lucrata cu migala, de femeia asta si de barbata-su. Amandoi tarani din tata in fiu, harnici si buni. Ca au votat cu PSD-ul? Asta este. Asa zice primaru’ asa voteaza si oamenii. Faptul ca nu avem aceleasi ideologii sau ca ei nu au calatorit mai departe de Timisoara (care e la 70 de km de satul lor), nu inseamna ca sunt niste dobitoci si nici ca nu valoreaza nimic.
Daca te referi doar la bunicii nascuti in perioada 30 – 40, probabil sa ai dreptate. Dar asa vreo 60-70-% maximum 🙂 Bunicul meu era nascut in 1907. Ce zici tu acolo ca probabil a fost inainte de 1900 eu am trait in copilaria la tara dupa 1970. Nu mai dezvolt, am lasat link-ul in semnatura. Bunici nascuti dupa 40 are fiica-mea, care a prins totusi paine in test la tara, gradina fara ingrasaminte si altele. De-aia zic ca e aproximativ calculul tau si pentru perioada 30-40. Nu ma hazardez sa fac un calcul precis, dar marketingul cu „bunica traditionala” mi se pare facut pentru cei care se uita la televizor. Si acolo cred ca sunt majoritari cei cu „bunici traditionali”. Nu stiu daca tu te mai uiti la TV, fiica-mea doar accidental mai nimereste. In rest Netflix si online. Hai sa zicem ca de la generatia ta in jos scade vibratia pentru bunici traditionali, insa nu crede ca este targetul pentru astfel de reclame la TV. Daca te referi la marketing in general, e mai complicat. Am zis de TV pentru ca acolo am vazut cele mai multe bunici in reclame 🙂 Am vazut si bunici urbani, cu pastile de memorie sau pentru mobilitatea genunchilor. 🙂
Cred ca noi, copiii, vedeam lumea la tara ca una idilica. Cel putin, acum, la 30 de ani; cand ma gandesc in urma, la copilăria mea, asa vad lucrurile. Atunci, posibil sa nu fi fost constienta. Dar bunicii de la tara au avut viata grea. In cazul meu, străbunicii. Străbunica mea s-a ascuns de rusi?!?, intr-un cos, in pod (daca tin eu minte bine). Era copil pe atunci. A avut multi frati si surori, multi au murit de tineri. A muncit gradina, a avut animale, a lucrat la biserica, mergea la câmp. A fost casatorita de 2 ori. Ultimii 18 ani din viata i-a trait la oras, unde nu isi gasea locul. Ce vreau sa zic e ca sunt de parere ca noua ni se adresează astfel de reclame. Pe noi ne sensibilizeaza, generatia asta a anilor 70-89, zic eu. Noi am trait copilarii la tara, cu bunici/strabunici traditionali.
Bunica din partea tatălui a fost ok, dar aia din partea mamei… băi nene, am vărsat niște cafea pe un preș de-ăla împletit de cârpe la care ea ținea și în câteva minute mi-a luat foc Renaultul.