Google lansează Market Finder în România, un instrument care ajută întreprinderile mici și mijlocii să-și extindă afacerile în străinătate, prin găsirea de noi clienți și creșterea vânzărilor online peste granițele țării. Platforma oferă gratuit ghiduri, video-uri și sfaturi pentru a facilita primii pași ai companiilor către export și piețele externe. Pentru 60% din companiile care… [mai mult]
Un sondaj realizat de Beko în 18 țări evidențiază diferența de interes între abordarea copiilor față de alimentația sănătoasă și abordarea lor față de fotbal La nivel mondial, doar 20% dintre copii știu care este cantitatea zilnică recomandată de fructe și legume, în timp ce în România procentul se situează la 7,8% Beko, cu sprijinul… [mai mult]
*Învățământ*, nu educație; că educația e responsabilitatea părinților (că d-aia sunt părinți). 😉
>Educatia implica invatamant si viceversa, iar responsabilitatea se imparte in proportii complementare.
Adaug faptul că nu există „mâncare sănătoasă” sau „regim sănătos”. E o fumigenă de publicitate și piar. Parcă aș vrea ca UNICEF, fundația pește-dește și alți parteneri care umblă să facă publicitate prietenilor lor „eco” să nu mai prostească lumea și s-o ia la miștocăreli puritaniste (că „mâncarea sănătoasă” induce în eroare iluzia asta de ‘curățire’ și ‘puritanism’ scelerat, nu? o iluzie periculoasă).
Am fost o țară comunistă care am dus dorul de mâncare, fir-ar a dracului să fie! Nimeni nu-i interesa de niciun regim, mâncarea e mâncare.
>Exista standare nutritionale pentru ce, cum, cat e indicat sa mananci pentru a mentine starea de sanatate (cred ca-i zice „piramida alimentara”). Sper ca nu e nevoie sa dau definitia cuvantului „standard”.
Dacă tot e s-o luăm despre sănătate, spune-le părinților (care vorbesc de „mâncare sănătoasă), dar, colac peste pupăză, își duc copiii de 3-4 ani (până-n 12 ani) la McDonalds să le distrugă ficatul. Oribil…
>De acord. Dar tocmai asta e si ideea acestei campanii, iar partea buna e ca informezi atat parintii, cat si copiii despre (o parte din acel) „ce, cum, cat”-ul de mai sus.
Cât despre legume și fructe, este datoria părinților. Școala are rolul să învețe, nu să devină creșă pentru prepubescenți. Ne văităm de analfabetism funcțional și prostie, iar transformarea învățătorilor și profesorilor în categoria II de educatori va deteriora și mai rău învățământul decât a făcut-o deja Abramburica.
>Analfabetismul functional sau abandonul scolar sunt efecte si ale sistemului educational. Vezi mai sus ce ziceam de responsabilitate.
Iar despre cantine în școli, s-ar mări impozitele și n-aș vrea să plătesc din banii mei ceea ce un părinte (că, repet, d-aia a vrut să fie părinte) ar trebui să-i fie responsabilitate (alimentația copilului pe care-l poartă pe cap, adică). Fiecare cu cheltuiala & responsabilitățile sale.
>Pe banii meeeeei, pe barba meeeeea… Intrebare: cat ai plati pentru ca al tau copil sa manance la o cantina in scoala?
Numai țările care au fost imperii își permit luxurile ăstea cheltuitoare cu cantinele, țările de periferie (ca noi), fiindcă n-am avut și nu o să avem avuție echivalentă sau surclasantă (cum au avut cele din vest), trăim cum putem. De ce? Fiindcă n-am avut sau „nu ne-am dorit să câștigăm” în istorie.
>In Spania, masa la cantina a unu copil de scoala generala costa in jur de 200 de euro pe luna pe care-i platesc parintii, nu statul.
Când vom surclasa Germania, Franța, Italia, Spania și UK (toate deodată adăugate), numai & numai atunci românii își vor permite măcar să ipotizeze despre recomandările acestor piariști de la UNICEF, parteneri pește-dește și alții.
>De ce nu si Statele Unite, Rusia sau China?!? A manca (mai) bine, nu inseamna mai mult sau mai scump.
Până atunci, nu. Suntem țară săracă și multe lucruri ne sunt luxuri teoretice.
>Orice e teoretic pana-l pui in practica.
Știm cu toții rezultatele de ieri, cel puțin din București, unde USR+ a spulberat celelalte partide și a ajuns la un 46%. Înteleg că la fel s-a întâmplat și la Cluj și în alte orașe mari. Foarte mulți dintre alegători au fost și studenți sau oameni care au terminat facultatea și stau, în continuare, în… [mai mult]
Votul electronic e o măsură pussyfooting; mai și cred că e o problemă creată artificială fiindcă, până la urmă, oamenii ca Meleșcanu sunt securiști, iar pe securiști în interesează lucrurile de supraveghere. Cu votul electronic, repetăm tam-tam-ul din 2009, doar că atunci „softul e devină, nu eu”. Să fim un pic pe fază, zic, să nu mai cădem în plasă în halul ăsta, în capcane puse de alții și manevrați în ultimul hal ( https://en.wikipedia.org/wiki/Agenda-setting_theory https://en.wikipedia.org/wiki/Framing_effect_(psychology) ) .
Parcă are mai multă noimă (oricât de bizară) să existe votul prin corespondență în țară dacă afară nu se poate.
Altminteri, votul electronic – HELL NO!
De când mă pot lăuda că mă pricep la parenting ( dar nu o fac, că sunt modest) pot intui ce campanii au în spate oameni cu și care sunt cele ordonate de oameni fără copii. Se vede din insight, din context, din brief, din livrabile și din indicatorii urmăriți. Deși am o problemă cu… [mai mult]
Am mai scris pe aici, sau pe facebook, am ajuns în ultimii ani să trăiesc cu din ce în ce mai puțini bani cash în portofel. Și acum, am 120 de lei, doar pentru că mi-a dat un prieten o datorie de 160 în bani lichizi. Altfel, am săptămâni întregi când umblu fără să văd… [mai mult]
cel mai enervant e când primești card de fidelitate cu bandă magnetică (ex. Maxi Pet) și nu îl poți salva în vreo aplicație pe telefon (eu folosesc StoCard).
cel mai util card mi se pare cel de la Rompetrol. Îl încarc cu bani și plătesc direct la pompă, fără să mai stau la coadă. Și primești 10 bani la litru 😀
Nice. Ar fi tare. În felul ăsta ar putea fi evitatea situațiile în care nu putem schimba becuri că nu mai avem bonurile (haha) sau să nu mai stăm cu grija că dispare scrisul de pe bon în 2 ani, în caz că garanția unui produs se aplică în baza bonului și să nu mai stăm cu ele prin Dropbox, de frică. Frumos, elegant, dar cam futurist pentru noi. Anyway, la Decathlon ai toate bonurile pe cardul de fidelitate (deh, francezi), iar la Ryan Air ai toate bonurile în contul tău de client (online), pentru ce ai achiziționat la bordul avionului. Totuși, there is hope…
Se termină, mai este un episod și asta a fost. Mie mi-a plăcut, a fost destul de captivant încât să aștept doi ani pentru un ultim sezon, bun storyline, bună execuția, super efectele, super bună distribuția. Încerc să găsesc un actor prost și nu-mi iese. Dar, după 8 sezoane de GoT, pot spune de departe… [mai mult]
A avut loc ieri la Artist Cafe, în centrul vechi, unde a fost H&M înainte. Au făcut senzațional de mișto locul ăla, dincolo de faptul că e instagramabil, e primul loc aranjat cu logică și coerență și nu umbli brambura căutând ceva. Revenind. Prima ediție de Speed Dating for Startups. Nici nu știam exact la… [mai mult]
UPDATE: Arabela si Honorius Pentru cei ce nu știu cine e Deborah De Luca, vă zic eu că este una dintre cele mai mișto dj-ițe din top 5 mondial. Și e îndrăgostită de București. Vineri seara pune muzică la Romexpo, link la eveniment cu detalii AICI. Am 2 invitații duble pentru eveniment, joi seara anunț… [mai mult]
Ah, păi spune așa :).
Eu, mai tipicar fiind, am crezut că răspunsul la întrebarea „o melodie cu care crezi că poți convinge pe cineva să înceapă să iubească tehno.” tre să fie o piesă techno sau un set pur techno. Așa, ce zici tu, și ce fac băieții ceia, e construcție și da, așa construiesc și eu set-urile, într-o linie progresivă. Gen plec de la rock lent, trip hop, chestii de surdină și dialog, apoi se adaugă ceva ritm în plus cu chestii lounge, gen bossa nova, d’n’b cuminte, deep house, și-apoi, ușor-ușor, către tech, disco, ska și abia pe peak-uri apelez la chestii forță, gen techno, progressive, rock, trap etc. Bine, în funcție de durata set-ului sunt mai multe peak-uri prezente pe parcurs, că nu-și permiți o linie monotonă. (Acu, că vorbii cu tine, îmi dau seama mai clar ce fac instinctiv :)) )
Deci da, ca să-l faci pe cineva să placă/accepte techno-ul, e necesar un set mai lunguț, unde să-l iei să-l încălzești, să-l antrenezi și să-l faci să-și dorească mai mult.
Cea mai des întâlnită replică de când s-a născut kiddo a fost: „nu trebuie să îți schimbe un copil viața, toate trebuie să fie la fel ca înainte”. De cele mai multe ori, sfatul ăsta îl primim de la cei fără de copil, dar care se pricep. Am făcut acum ceva timp o listă cu… [mai mult]
Avem opel corsa si chiar si de cand suntem 3, ne-a purtat peste tot, inclusiv Thassos. A mers si in etapa carucior, si in etapa trotinete, chiar si in etapa bicicleta. Daca dai bani in plus pe o masina mai mare, doar pentru ca copil, mai gandeste-te.
Daca esti chitit sa o schimbi din multe alte motive, asta e altceva.
Nu ar trebui să ne pese ce aleg să facă cei din jurul nostru cu viața lor, mai ales cu timpul lor liber. Unii merg la pescuit, alții merg pe bicicletă, alții aleargă, alții ies la picnic, unii ies cu copiii în parc, mai sunt unii care preferă să doarmă sau să citească. Sau să… [mai mult]
Dim
Învățământ ≠ educație
Nu are legătură una cu cealaltă. Educația le aparține strict părinților, învățământul (pedagogia…) le aparține strict cadrelor didactice. Un cadru didactic nu poate fi același părinte cum e mă-sa sau tac-su unui elev SAU un părinte nu poate să-i fie învățător/profesor copilului său fiindcă predarea & învățarea se transformă în joacă, ori în joacă nu înveți matematică, chimie, fizică, literatură ș.a.m.d.
Părinții sunt cei mai proști oameni când vine vorba de învățământ & pedagogie (fără supărare dar așa e) deoarece în România, s-a întâmplat tragedia ca foștii proști ai clasei să se puiască & să pălăvrăgească despre ce ar fi bine să fie în învățământ. Cadrelele didactice nu sunt tutori sau părinți pentru copiii altora, încât să substituie dinamica familială pe care acel copil o are cu părinții săi, respectiv familia sa.
Trebuie să se priceapă asta odată pentru totdeauna.
Până la urmă și de final, s-avem pardon, copilul dumitale e responsabilitatea ta ca părinte în felul cum îl educi & te ocupi de acesta să nu devină o bestie (sau poate vrei să ai o bestie pe post de copil, treaba ta), dar, învățarea & predarea materiilor curiculare e responsabilitatea cadrelor didactice. Nici una, nici alta, nu se bat cap în cap și nici măcar în aceeași categorie nu se află. Nici măcar diametral opuse nu sunt fiindcă nu există în aceeași „bulă” socio-psihologică colectivă. Părintele poate, să zicem, că-l ajută pe copil acolo unde nu înțelege dar un părinte care are a făcut profil real nu are cum să-i predea copilului său literatuă și analiză literară (nu mai zic gramaticală). De aceea, foarte multe concepții comuniste și comunistoide (în esența lor), în care școala e a doua familie, au făcut parte din factorii care au distrus învățământul.
Ce facem, 30 de ani după comunism, achiesăm apucăturile & metehnele vechi? 🤣
Cine te-a mințit că educația face parte din învățământ, te-a mințit frumos… dar tot o grosolană minciună este. 😀
Piramida alimentară nu ține cont de: alergii, incomodități, slăbiciuni ale organismului asupra unor mâncăruri sau ingrediente, intoleranță alimentară, etc.
Repet, nu există regimuri alimentare sănătoase. Regula a rămas aceeași pentru toți oamenii, indiferent de contra-avantaje specifice fiecăruia și organismului său: atât cât mănânci, atât trebuie să dai jos.
Standardele tale nutriționale nu sunt universale și de aceea trebuie tratate separat de părinți, nu de școli.
Părinții care-și duc copiii la McDonalds nu vor să audă de așa ceva. De aceea am spus că toată gogoașa asta e un piar și publicitate pentru acei parteneri și prieteni „eco” care au legături cu UNICEF, fundația pește-dește și alții pe aceeași arie comercialo-piaristică.
Așa cum pe fumători & potențialii fumători nu-i interesează propaganda anti-fumat, așa nici părinții cărora nu le pasă (că există și asemenea oameni, care-și închipuie că educația e aceeași cu învățământul) de plozii lor. Asta e, se-ntâmplă, nu putem să-i salvăm pe toți. Ba, mai mult, i-ai încuraja să devină noua „contra-cultură” (counter-culture) din motive absolut greșite.
Nu este responsabilitatea școlii să devină ceea ce e datoria părinților. Din nou îți repet, scoate-ți din cap ecuația eronată învățământ=educație fiindcă… nu… este… așa. Învățământ ≠ educație; am argumentat de ce, nu recopiez.
Dacă vrem să „luptăm” împotriva abandonului școlar, atunci trebuie ca oamenii (la nivel de societate) să priceapă că nu e obligatoriu să facă copii dacă ei nu vor să devină părinți cu responsabilitățile aferente. Nu este vina sistemului școlar că oamenii nu vor să fie părinți, deși, din motive neîntemeiate, au simțit nevoia să devedească ceva (ce anume, nu știu).
Îmi cer scuze că te iau ca exemplu dar dacă tu, Alin, nu poți să fii responsabil, nu procrea. Așa combați abandonul școlar și analfabetismul funcțional. Nu ești de acord că așa previi o sumedenie de probleme în felul acesta? 🙂
Da, „pe banii mei, pe barba mea”, ce e neregulă cu asta? Nu sunt comunist și nici nu susțin polițe comuniste. Dacă sunt părinte, este responsabilitatea mea să-i dau de mâncare copilului meu, nu școlii, nu directorului, nu secretarei, nu învățătoarei, nu femeilor de serviciu.
Aș plăti ZERO fiindcă nu vreau să-mi mănânce copiii în vreo cantinaă școlară. Așa cum nu vreau să aibă interes altcineva străin asupra copilului meu, așa nici eu nu vreau să am interese asupra copiilor (alde responsabilitatea) altora.
Altminteri, nu am probleme să se inventeze și la noi un Barnevernet împotriva părinților „de tapet”, iar copiii lor să fie puși pentru adopție. Poate așa, o să le fie mai bine. Dacă nu, asta e, fiecare are povestea sa în viață.
Te rog recitește-mi fragmențelul, nu cred că ai fost atent și cred că te-ai agitat până să ajungi la partea aceea. Nu fii pitit împotriva mea fiindcă nu susțin metehnele și apucăturile comunistoide, bine? 😊
Nu putem să devenim superputeri ca SUA sau China, respectiv puteri mari ca Regatul Unit sau Franța; neuitând faptul că am pierdut împotriva istoriei și nu avem capacitățile care să ne caracterizeze ca o superputere. Am scris, noi nu am fost imperiu, am fost numai sclavii altora.
Din contră. Nu te supăra dar nu cred că înțelegi pe ce lume trăim. A mânca mai bine chiar înseamnă să plătești mai mult. Nu vreau să lungesc mai mult decât trebuie dar sunt alți oameni (străini & români) care afirmă că luxul și bunătățile calitative costă. De-aia sunt calitative.
Pesemne, dacă nu mă crezi, mai poți să cauți despre scandalul (dovedit deja) în care produsele din vestul Europei sunt superioare celor din estul Europei. Motivul producătorilor este că estul este mai sărac, deci, nu-și permite să plătească mai mult pentru calitate.
Poți să cauți și tu, nu vreau să mă lungesc decât trebuie.
N-ai de unde dacă n-ai.
Citește cu atenție acele patru link-uri pe care le-am pus de ce nu ne vom permite & de ce sunt niște luxuri teoretice.
Sper să te calmezi până data viitoare (dacă) când îmi scrii o altă replică. 😉