Hai să vă zic cum nu mi-am luat Ferrari, pt că nu-mi place roșu pe mașină, dar, totuși, am reușit să salvez câteva sute de lei doar mișcându-mi fundul din canapea încercând să repar niște chestii, nu să comand altele online, în locul lor. Scena 1: boxele de la pickup, niște M-Audio pe care le… [mai mult]
Salutare, sunt eu, Andrei, aducătorul cu picioarele pe pamânt, dătătorul de gândit și scos din zona de confort boem, posh și glam. Și nu, nu vorbim despre căsătorie sau copii, alea sunt decizii personale, intime, e dreptul oricui să facă ce vrea cu viața lui. Nu mi se pare că viitorul e prea roz pentru… [mai mult]
Odată cu încheierea jocurilor olimpice de vară pot spune că am trăit una dintre cele mai mișto veri pe care le puteam avea, din punct de vedere sportiv. Am avut un campionat european care, din punctul meu de vedere, nu a reaprins nici o speranță, nu ne-a revoluționat în nici un fel existența sportivă, ci… [mai mult]
Tot aud de oameni care au pierdut conturile de facebook sau instagram, după ce au confirmat cu mâna lor solicitările hackerilor de modificat adresa de email și/sau număr de telefon. Dată fiind notorietatea și reputația mea de social media manager emerit (m-am oprit din a face asta prin 2018, dar fie) primesc întrebarea „ce pot… [mai mult]
Într-un nescris manual de implementare al comunismului era dedicat un capitol întreg inducerii incertitudinii și haosului în mintea populației, pentru a nu fi capabilă să se gândească la realitatea concretă. Cel mai la îndemână exemplu este transportul în comun, care în epoca de aur nu venea niciodată la timp, niciodată gol, niciodată predictibil. În lipsa… [mai mult]
De cand am dat eu admiterea la liceu (fiind prima serie cu admitere computerizata) vad ca nu s-a schimbat mare lucru. Am mai avut apoi tangente in 2 randuri cu admitere, pt prieteni si cunostiinte, asa ca pot sa raspund, macar partial.
Ideea este ca unii parinti preferau ca al lor copil sa intre, fie si la uman, la liceul dorit, pt ca apoi sa-l mute IN CADRUL ACELUIASI liceu. Cica spaga era mai mica.
In al doilea rand, parintii pleaca deseori de la premisa ca al lor copil, la 14 ani, nu prea stie ce vrea. Asa ca cei care „propovaduiesc” o lista cat mai larga de optiuni sunt fix acei parinti care spun ca al lor copil nu stie ce vrea. „Lasa, se descurca el”.
In 2001, cand am intrat eu, am pus toate optiunile pe acea lista, dar am intrat la optiunea nr 2. Optiunea nr 1 oricum era pusa stiind ca n-am nicio sansa. Deci stiu cum e, ca sa zic asa.
DA, dar nu mai e ce-a fost! Nu știu dacă e vreo boală sau ceva specific nației noastre, dar încep să nu mai pot cu atâta nostalgie, cu atât tânjit după vremurile trecute, când ce bine era și ce frumos față de acum. Se mânca bine, se trăia bine, se futea bine, avea berea alt… [mai mult]
Nu neg dar nici nu bravez că m-am cam învârtit în jurul sportului, atât personal cât și profesional. Am lucrat în federație, acum sunt în echipa sponsorului principal al echipelor naționale de fotbal ale României. Și aici discutăm de la seniori mari la fotbal feminin sau fotbal pe plajă. Mă vezi pe stadioane de fotbal,… [mai mult]
Nu țintesc în niciun caz să atac nișa de bloggeri de parenting, avem cu mult mai mulți decât ne sunt necesari, mai jos las niște idei și însemnări la care am ajuns eu, singur, în cei aproape 8 ani de când sunt tatăl celui mai minunat copil din lume. În calitate de părinți, ne dorim… [mai mult]
Mare vorba ai spus!
Dupa (aproape) 9 ani in calitate de parinte inca imi vine greu uneori sa ma abtin pentru ca se mai intampla sa vina „dar daca?” asta pe limba oricat as incerca eu sa evit.
Ziceam si cu alta ocazie – singurele doua idei pe care incerc sa i le sugerez copilului sunt:
UNU – sa nu-i fie teama sa caute si sa incerce chestii noi, chiar daca unele nu-i vor placea sau pe unele le va da de pamant prima oara; asta e bine fie si doar ca sa ramana permanent constient ca sunt si alte lucruri pe lume in afara de cele pe care le stie deja. Si pe care, daca nu le incearca, nu are de unde sa stie ce-i cu ele sau daca il intereseaza sau le-ar putea urmari pe termen lung.
DOI – competitia e doar cu el. Nu conteaza ca Georgel e mai bun la desen sau Ionel e mai bun la baschet azi. Ideal e sa gaseasca lucrul ala care il pasioneaza maxim (si la care poate ca nu ajungea fara Pct. 1) si ACOLO sa-si canalizeze energia, sa munceasca, sa se lupte cu el si sa dea tot ca sa fie cat de bun este omeneste posibil.
Acum doua saptamani a avut o competitie sportiva de la care el a plecat spunand ca (a luat medalia de bronz, dar nu asta e neaparat relevant) este multumit pentru ca a facut mai bine decat la competitia precedenta si ca stie si ce nu prea i-a iesit si ca are timp sa lucreze pana la competitia viitoare.
Deocamdata asta e ultima saptamana de scoala si dupa asta o sa ne ne refacem fortele si o sa ne bucuram de vacanta timp de doua saptamani. Asa ca vacanta placuta tuturor!
Chiar dacă pe moment vei fi urât de toată lumea, te poate ajuta să filtrezi destul de mult, să scutești efort risipit și timp consumat aiurea. Într-o lume în care popularitatea și validarea socială sunt adesea prețuite mai mult decât adevărul, a avea opinii nepopulare dar realiste poate părea o cale sigură către izolare și… [mai mult]
În fiecare an, mii de elevi din gimnaziu sunt expuși obligatoriu la materii precum desenul și muzica, în ciuda faptului că nu toți au aptitudini sau interese în aceste domenii. Deși dezvoltarea artistică are rolul ei esențial în educația completă a unui copil, se pune întrebarea: nu ar fi mai benefic să oferim copiilor și… [mai mult]
E interesant ca asa cum ai inceput pare ca e o contradictie intre arta si carierele enuntate. In realitatea absolut toate carierele respective folosesc intensiv abilitati care pot fi dobandite prin exercitii artistice si muzicale. Ai fi surprins cat e de relevant desenul/muzica in medicina, inginerie, matematica, armata, etc.
E posibil sa nu intelegem acelasi lucru prin arta/desen/muzica, e posibil ca sa fie predate sau evaluate necorespunzator, dar cred ca au un rol determinant in extrem de multe cariere. Un exemplu recent imi vine in minte, real: un absolvent de arta, studii superioare avansate in arte plastice, master, etc. in prezent lucreaza in domeniul analizei de risc si securitate intr-un domeniu extrem de sensibil. El are o pozitie de senior in echipa fix pentru ca are un alt backround si poate sa isi imagineze posibile scenarii.
Eu lucrez in IT – consultant. Una din provocariile de astazi in domeniu e ca nu sunt destui dezvoltatori IT care sa aiba studii aprofundate in arta, muzica, lingvistica, istorie, chimie, fizica.
Cand te gandesi la un pastel – nu te gandii doar din perspectiva artistica. Gandeste lucrarea de arta ca un pachet informational – layere de informatie codata in culori, texturi si „strokes” – miscari energice ale mainii artistului. Aceasi informatie care te ajuta sa desenezi un pastel, te ajuta si sa dezvolti o aplicatie bazata pe AI care sa gestioneze previziunile meteo. Aceleasi informatii care te ajuta sa canti/sa intelegi muzica, te ajuta in armata/strategie sau sa codezi o aplicatie de securitate.
Ca sa nu mai zic de medici: „medicina e o arta” nu e doar un cliseu.
Acestea fiind spuse sunt de acord ca e important pentru copii sa fie informati despre potentiale cariere profesionale.
Doamne, am urât cu spume muzica și desenul. Dacă ma pune amu copilul să desenez whatever caut draw a dog little kids.
La nivelul ăla îs. Nu am învățat aproape nimic despre culori, combinații, istoria artei. Pictat inutil. De muzica ce să mai zic? Morsa beată.
În schimb aș fi îmbrățișat cu 2 mâini un curs de depanat calculatoare. Sărăcie mare pe vremea aia și pe lângă piratat Windows știam să fac bucăți unitatea centrală și să mut piese dintr-una în alta până funcționa una ????
Nu uit că am folosit luni întregi o unitate centrală cu ventilatorul legat cu sârmă că era luat din alta și atâta s-a putut.
Dar cine avea 7 la muzică?
Andrei
Amuzant. Cum credem ca nu ne mai adaptam ca avem (cazul meu 50+). Am intrat de curand in echipa de marketing a unui mare retailer dintr un anume domeniu nisat. In posturi executive, numai tineri 30+maxim. Cei mici radeau amintindu-si cum compania organizase cu cateva luni in urma o tombola cu premii si toti castigatorii extrasi au refuzat premiul, crezand ca sunt apeluri capcana. Se trecuse la rezerve si refuzau si acestia. De ce? este memorabila explicatia: fusesera inscrisi automat in extragerea la sorti. Fara sa faca niciun efort de majorare a valorii bonului, conditie esentiala pentru orice om de marketing. Ca nu aveau nici acord GDPR sa-i sune nu mai vorbim. Nimeni nu stia acest detaliu. Se numeau dinamici, tineri si….paguba pentru companie, i-as numi eu. Nimeni din management nu mai facuse asa ceva inainte si nu intelegea mecanismul logic din spatele unei campanii cu premii mari. Generatia 50+, iesind fortat din corporatii, lasa si un gol de profesionalism in spate. Dar dinamismul place, place….chit ca e pagubos pt corporatii.