O analiză din perspectiva marketingului, acum, după ce mi-a revenit nivelul de energie și entuziasm la cotele normale.
Într-o lume în care nostalgia devine o monedă valoroasă, reunirea trupei Oasis este un studiu de caz fascinant.
De la crearea unui brand puternic, dar controversat, până la exploatarea emoțiilor fanilor, această revenire oferă lecții importante pentru marketeri, fără să fie neapărat fani ai trupei.
1. Puterea brandului: Oasis a construit un brand iconic, care rezistă în timp. Chiar și după ani de absență, numele lor are o rezonanță puternică.
Lecția? Odată ce ai un brand solid, acesta va genera loialitate și interes indiferent de context. Și important e să reușești să-l duci peste ani fără să-l alterezi. Așa mai fac și Iron Maiden alții din zona de rock, cu precădere. Fără să plece pe fentele muzicala la modă, fără să facă feature-uri care să le aducă și alți fani, din alte zone.
Brit Pop as it’s best, copiat și răscopiat de mulți alții mai tineri. ( salut AM)
2. Nostalgia ca strategie: Reunirea trupei a fost mult așteptată de fani, iar nostalgia joacă un rol crucial aici. Oamenii tânjesc după vremurile bune, iar brandurile care reușesc să captureze acest sentiment pot avea un impact major. Sunt curios cum vor evolua vânzările la Adidas și la gecile alea de ploaie de le poarta Liam în orice apariție.
3. Timing și anticipare: Reunirea nu este doar despre muzică, ci despre momentul potrivit. Crearea de anticipație și controlul narațiunii sunt esențiale. În marketing, timing-ul poate transforma o campanie bună într-un succes răsunător.
Și ei au făcut destul build-up pe tema asta, de ceva vreme încoace. Chiar de vreo 5 ani încoace, o dată cu apariția melodiei One of Us a lui Liam.
4. Engagement autentic: Oasis nu doar că revin, dar revin cu autenticitate, fără să-și trădeze valorile. Nu revin la vreun festival mare, nu cântă de mâine, nu fac concert caritabil de crăciun.
Nu, revin cu un turneu în 2025! Fanii adevărați știu deja că șansele ca acest turneu să nu se întâmple sunt cu mult mai mari decât ca el să aibă loc, având în vedere reputația și notorietatea formației și a membrilor acesteia când vine vorba de concerte și apariții live.
Dar dacă?!
5. Produsul bun. Dacă la început am vorbit despre brandul Oasis, acum vorbim despre produsul/produsele acestui brand.
Muzica făcută de Oasis. Melodiile lansate. Albumele înregistrate.
Cine nu știe de Wonderwall? Ce rocker nu știe de Supersonic? Ce millenial nu știe de Champagne Supernova sau de Don’t look back in anger?
În momentul în care ai în portofoliu 45 de premii muzicale, de la brit la grammy și mtv și ce mai era important în vremurile anilor 90 și aproape 100 de nominalizări, ceva ai făcut foarte bine.
Reunirea Oasis nu este doar un eveniment muzical, ci o demonstrație a modului în care strategiile de marketing bine gândite pot revitaliza un brand și pot crea un val de entuziasm.
Cum? Să construim branduri memorabile, să folosim emoțiile în avantajul nostru și să alegem cu grijă momentul perfect pentru acțiune. Și vom vedea ce iese.
P.S: cred că v-ați dat seama că sâmbătă mă trezesc dimineață, îmi pun în căști What’s the story morning glory și mă rog la divinitate să prind 2 bilete pentru Oasis 25, da?
9 comentarii Adaugă comentariu
Partial de acord.
Adica NU sunt de acord in ceea ce priveste discutia legata de VALOAREA trupei – oricum la tot ce tine de muzica/arta asta cu valoarea este extrem de subiectiva – dupa mine Oasis, ca trupa/portofoliu, are o valoare pe undeva pe medie, in niciun caz de „hall of fame”.
Dar sunt TOTAL de acord cu cele legate de marketing, nu numai acum ci in toata cariera lor.
De aici vine si regretul meu (uneori de-a dreptul scarba) vizavi de industria muzicala sau a show-bizz-ului in general – de multa vreme nu (prea) mai e pe valoare sau IN PRIMUL RAND pe valoare, marketingul conteaza mai mult decat valoarea actului artistic in sine.
Mizeria asta cu marketingul agresiv in muzica a adus in prim-plan niste „vedete de carton” de tipul Bieber, Beyonce sau Swift care fac ce vreti voi, doar muzica NU!
Nu am putut sa fiu/devin niciodata fan Oasis desi i-am prins cand erau pe val. Au avut cateva hit-uri dar cam atata. Nu pot asculta Oasis fara pauza mai mult de 30 de minute ca simt ca ma invart in cerc … nici nu cred ca au suficiente „hit”-uri sa lege 30 de minute :)).
Nu am fost/nu sunt/nu voi fi niciodata vreun fan al Beatles – din muzica carora chiar membrii trupei Oasis recunosc cinstit ca isi „trag” radacinile muzicale – si nici al Brit-pop sau brit-rock-ului in general. La fel ca si Oasis, si baietii din Liverpool au scos cateva piese bune-spre-foarte-bune si niste albume (maxim) peste media vremurilor lor. Restul a fost tot un „marketing” exagerat.
Suna cinic dar eu estimez ca daca trupa nu se detrama (oficial, ca oricum Lennon o luase razna dupa fusta lui Yoko si nu mai era de mult „pe bune” cu ceilalti 3) cu rezonanate masive in media DOAR ca urmare a decesului lui Lennon, ar fi ajuns la fel de penibili ca IRIS din Romania, pastrand proportiile, desigur.
Oasis (ca si Beatles) sunt oricum DEPARTE (ca valoare) rau de tot de adevaratii „monstrii” dati de UK precum Queen, Depeche Mode, Maiden, Judas sau Stones.
„REUNIREA” asta anuntata cu surle si trambite, pentru mine, are maxim trei coordonate:
UNU – foame de faima si/sau bani! Niste „mosi” care au ajuns, probabil, pe drojdie cu banii si/sau cu setea de faima sau care vor sa isi re-traiasca tinieretea (ca noi toti de altfel); dupa ce te-ai injurat si \dat in judecata cu frate-tu ani de zile, imi e EXTREM DE GREU sa cred ca te-ai intors pe aceeasi scena de „dragul muzicii” sau din „vocatia de artist”, explicatia cea mai pluazibil e „foamea” sau oportunitatea de a da un „tun” si asta ma duce la punctul DOI …;
DOI – specularea (*) in mod mizerabil si lipsit de orice scrupule a nostaligiei fanilor de acum 30 de ani, fani care acum, probabil, au o stabilitate financiara care le va permite sa scoata din buzunar BANII necesari sa plateasca niste sute de euro pentru un bilet (sau 2- ca-si vor duce si familiile, probabil) la concert;
TREI – un mare semn de intrebare vizavi de probabilitatea REALA ca acest turneu sa se si materializeze. Este notoriu scandalul permanent dintre fratii Gallagher sau dintre fratii Gallagher si alti muzicieni care au facut parte din trupa si, oricum, nu exista garantii cu o trupa care timp de 20 de ani a „rotit” minim 10-15 muzicieni, fie ca au fost ei parte a trupei sau suport in turnee.
(*) apropo de specula, citeam un articol zilele trecute care zicea ca in UK e un scandal monstru si planeaaza in aer (daca nu s-a si facut deja) ideea de a plafona pretul biletelor la concerte. Pentru ca fie „artistii” au devenit de o lacomie jegoasa, fie platformele prin care se vand bilete au luat-o razna complet cu politica de preturi.
Oricum, „turneul” din 2025, daca va fi sa fie, e o ciorba re-incalzita si promovata cu unicul scop sa mai scobeasca dupa niste bani si, chiar daca as fi fost fan Oasis, as fi REFUZAT sa iau parte la asa ceva.
partial de acord si eu. Decat o trupa plictisitoare ca Stones, mai bine una care arde intens ca Oasis :))
Despre asta vorbeam ieri doar ca uitasem cum se numea mizeria aia de site:
https://www.rockfm.ro/articol/20212/ancheta-privind-politica-dynamic-pricing-a-ticketmaster-dupa-ce-preturile-pentru-turneul-oasis-au-sarit-in-aer
Auzi la ei, biletele costa 150 GBP, se face „coada” virtuala si cand se da drumul la site … hop! 400 GBP pe „noile” bilete ca alea vechi, de 150, s-au „terminat” … WTF!
Ii prefer oricand pe fratii Becali care faceau bisnita cu bilete in fata la Scala sau o „maimuta” cinstita de taximetrist care vaneaza clientii in fata la Gara de Nord … astia macar erau ASUMATI!
Tot ce sper e sa ramana stadioanele goale sau, daca lumea s-a tampit in asa hal incat sa dea banii pe biletele astea la 400 GBP, spectatorii sa primeasca ce merita: anularea concertului ca in 2009, pe motiv de „laringita” la Liam … asta desi Noel a zis ca frate-su de fapt era beat „lopata” si si-a bagat picioarele in trupa/concert/contracte si nu a mai venit. Si de-asta l-a si dat in judecata dupa aia.
Apropo de trupe, articolul asta mi-a mai adus aminte de o trupa din UK care este, in opnia mea, mult PESTE Oasis la orice ora din zi sau noapte: The Cure.
Eu de-asta nu mai calc decat la concerte „mici”, cu trupe noi (exclus main-stream) care chiar muncesc si se chinuie sa aduca ceva nou in muzica. Pentru ca in rest nu e decat jeg, specula, foame de bani … cam asta e azi cu concertele astea hiper-mediatizate, festivalurile supra-saturate de marketing vomitiv de corporatie si alte mizerii de genul.
Invatam ca orice e posibil cand se termina banii. 😀
bai, nu cred, sincer, ca erau asa rupti in cur :))
maine poimaine apar si fetele de la ASIA :))
La ASIA apropape ca m-as duce.
la Candy m-as duce pe jos
Oricand la CANDY