Pare a fi titlul unui discurs de TEDx sau vreun tratat de filozofii amatori, dar nu e așa, este o concluzie la care am ajuns după ce m-am perpelit suficient de mult și am făcut o grămadă de overthinking pe subiectul ăsta.
Și, culmea, lumina mi-a aprins-o o carte de ficțiune, Biblioteca de la miezul nopții, nu vreo carte supraevaluată de dezvoltare personală.
A fi cu adevărat liber nu are legătură doar cu independența financiară, cariera de succes sau libertatea de a călători. Libertatea reală începe în minte, prin înțelegerea unor adevăruri simple, dar profunde, despre viață. Iată două perspective care pot transforma complet modul în care ne raportăm la lume, și mai ales la noi înșine.
Copilul tău nu trebuie să fie un geniu pentru a fi iubit
În calitate de părinți, cu toții dorim ce e mai bun pentru copiii noștri. Ne dorim să aibă succes, să fie apreciați și, dacă este posibil, să exceleze în tot ceea ce fac. Dar presiunea pe care o punem pe umerii lor poate să devină o povară și pentru ei, și pentru noi. Este esențial să înțelegem că libertatea copilului de a crește în ritmul său este mai valoroasă decât orice medalie sau premiu.
Oricât de mult ne dorim ca ei să reușească, trebuie să ne amintim că un copil nu are nevoie să fie un geniu pentru a fi fericit. Chiar dacă are talente excepționale, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru el este să îl lăsăm să evolueze firesc, fără presiuni. Această abordare îl va ajuta să își dezvolte o stimă de sine sănătoasă și să descopere cu plăcere cine este, fără să simtă că trebuie să îndeplinească așteptările altora.
Mai mult, această eliberare de presiune ne face și pe noi, părinții, mai liberi.
De multe ori, pretențiile mari pe care le avem față de copiii noștri devin o formă de autocritică mascată. Ne dorim să fim părinți perfecți, să dovedim lumii (și nouă înșine) că am reușit să creștem copii de succes. Dar, când renunțăm la această nevoie de perfecțiune, descoperim că relația cu copilul devine mai autentică, iar rolul de părinte – mai ușor de gestionat.
Lucrurile cu adevărat importante sunt cele care rămân
În agitația de zi cu zi, alergăm după obiective, succes, confirmare.
Totuși, adevărata libertate vine din conștientizarea că ceea ce contează cu adevărat sunt acele lucruri care rămân în viața noastră indiferent de circumstanțe: familia, prietenii, momentele de liniște. Aceste lucruri nu țin cont de succesul profesional sau de statutul social și sunt întotdeauna acolo pentru noi – în weekend, de sărbători, și ani mai târziu, când ne uităm în urmă la viață.
Prețuirea relațiilor și a timpului petrecut cu cei dragi este o alegere conștientă de a ne opri din goana zilnică și de a ne bucura de momentul prezent. Atunci când investim cu adevărat în legături autentice, ne oferim o resursă inepuizabilă de sprijin și de înțelegere. În momentele dificile, familia și prietenii sunt cei care ne ajută să ne regăsim echilibrul.
Aceste relații sunt adesea „simple” în aparență, dar sunt cele care ne dau stabilitate și ne aduc înapoi la cine suntem cu adevărat. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunțăm la ambiții, ci doar că este sănătos să avem o ancoră în lucrurile esențiale și să nu le sacrificăm pe altarul succesului temporar.
În loc de concluzie
Libertatea interioară începe cu conștientizarea acestor adevăruri esențiale. Nu avem nevoie de validare externă constantă, iar copii noștri nu trebuie să fie altceva decât sunt pentru a fi fericiți și iubiți.
Relațiile autentice, susținute de iubire și acceptare necondiționată, sunt cele care rezistă în fața trecerii timpului și a schimbărilor din viață.
Și citiți-l pe Matt Haig, omul e bun rău de tot!
1 comentariu Adaugă comentariu
corect.
Si in cazul in care nu ai copii?
alt articol? 🙂