Am tot auzit la radio reclame care mizează mult pe soacre, ea îi spune lui că vine mama pe la ei și stă o perioadă și el trebuie să caute casă sau izolație sau să plece în munți ( are nevoie de echipament), funcție de ce are de vândut fiecare spot.

Și aș vrea să văd dacă mai este de actualitate acest insight, al soacrelor care sunt adevărate scorpii, mănâncă zile pe pâine și sunt un calvar pe unde trec.

Eu, dacă nu fac glume proaste, de obicei cu marele bărbos din ceruri, ca să o supăr, mă înțeleg super bine cu mama Marianei ( chiar cuvântul soacră e nasol). Și cu tatăl ei la fel. Adică ne înțelegem atât de bine încât mi-a lăsat mașina lui pe mână de nu știu câte ori. Și na, mașina știm bine că e sfântă.

Revenind, totuși, la soacre. Ca să fac o glumă cinică, nu toată lumea are norocul nevesti-mii, așa că trebuie să vedem dacă se confirmă sau nu mitul soacrelor.

Plecând de la un calcul simplu, soacrele generației noastre, 28-40, au cam 60 de ani +/- câțiva, pe acolo. Deci au trăit niște ani în comunism, cu soacre comuniste, care erau cu adevărat nasoale, și vreo 30 de ani în democrație. Sau ce dracului e asta de la noi de aici.

Teoretic, ar trebui să fie destul de deschise la minte. Și la fel de teoretic, dacă proverbul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” este adevărat, ar trebui să avem de-a face cu niște persoane cât de cât integre, lucide, emancipate, expuse unor altor repere sociale și morale. Cred.

Măcar au prins perioada telenovelelor unde erau scorpiile alea de babe bogătane care mâncau suflete de fecioare tinere pe pâine, și tot e un pas înainte versus soacrele care lucrau pe câmp.

Dar, practic, cum stăm? Ăștia care aveți soacre, cum sunteți în relație cu ele?

PS: soacră e și dacă nu ai acte legale și trăiești în concubinaj ( ca să nu zic în păcat), dacă vine la tine acasă, e soacră.

Photo by Bee Felten-Leidel on Unsplash