Soacrele: mit sau realitate?

Articol din categoria: andreiu

Am tot auzit la radio reclame care mizează mult pe soacre, ea îi spune lui că vine mama pe la ei și stă o perioadă și el trebuie să caute casă sau izolație sau să plece în munți ( are nevoie de echipament), funcție de ce are de vândut fiecare spot.

Și aș vrea să văd dacă mai este de actualitate acest insight, al soacrelor care sunt adevărate scorpii, mănâncă zile pe pâine și sunt un calvar pe unde trec.

Eu, dacă nu fac glume proaste, de obicei cu marele bărbos din ceruri, ca să o supăr, mă înțeleg super bine cu mama Marianei ( chiar cuvântul soacră e nasol). Și cu tatăl ei la fel. Adică ne înțelegem atât de bine încât mi-a lăsat mașina lui pe mână de nu știu câte ori. Și na, mașina știm bine că e sfântă.

Revenind, totuși, la soacre. Ca să fac o glumă cinică, nu toată lumea are norocul nevesti-mii, așa că trebuie să vedem dacă se confirmă sau nu mitul soacrelor.

Plecând de la un calcul simplu, soacrele generației noastre, 28-40, au cam 60 de ani +/- câțiva, pe acolo. Deci au trăit niște ani în comunism, cu soacre comuniste, care erau cu adevărat nasoale, și vreo 30 de ani în democrație. Sau ce dracului e asta de la noi de aici.

Teoretic, ar trebui să fie destul de deschise la minte. Și la fel de teoretic, dacă proverbul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” este adevărat, ar trebui să avem de-a face cu niște persoane cât de cât integre, lucide, emancipate, expuse unor altor repere sociale și morale. Cred.

Măcar au prins perioada telenovelelor unde erau scorpiile alea de babe bogătane care mâncau suflete de fecioare tinere pe pâine, și tot e un pas înainte versus soacrele care lucrau pe câmp.

Dar, practic, cum stăm? Ăștia care aveți soacre, cum sunteți în relație cu ele?

PS: soacră e și dacă nu ai acte legale și trăiești în concubinaj ( ca să nu zic în păcat), dacă vine la tine acasă, e soacră.

Photo by Bee Felten-Leidel on Unsplash

6 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Mama prietenului e super intruziva. Practic, nimeni nu stie nimic, doar ea stie, face, drege etc. Familia ei spune acelasi lucru.
    E un om bun, nu ne-am certat, dar a fost cu spirite incinse pana a acceptat limitele mele in ceea ce priveste viata mea de familie, existenta copilului meu, educarea lui etc. Ca sa dau un ex, inainte sa se ridice copilul in picioare de la.sine, tot insista sa il ridicam noi chiar daca ii spusesem ca discutasem.cu un ortoped si acela spunea altceva. Pana am prins o ca il ridica desi o rugasem expres sa nu faca asa ceva. Ala a fost un moment mai aprins.
    Cand vin pe la noi incerc sa le fac poftele, mici placeri, timp petrecut frumos impreuna cu nepotul etc. Adica nu ne scuipam, dimpotriva, zic eu. Inca!

  2. #2 Comentariu nou

    Soacra mea a plecat pe veşnicele câmpii de vânatoare, la marele Manitou, dar ne-a vizitat doar de vreo trei ori deoarece se deplasa greu din cauza unor probleme locomotorii asa ca nu a fost cazul sa isi bage nasul unde nu trebuie. O vizitam destul de des in schimb cu sotia locuind in acelasi oras, dar cand bea un paharel in plus nu mai era nimeni bun inafara de un baiat al ei care dealtfel a bagat-o in niste inginerii financiare din care nu a mai iesit decat definitiv. Anyway in urma unor discutii si reprosuri aiurea mereu nefondate am incheiat orice discutii cu ea in ultimii ei ani de viata si am condus-o doar pe ultimul drum. Nu regret nimic.

  3. #3 Comentariu nou

    socra-miu are atata incredere in mine incat mi-a imprumutat bormasina.

    • #4 Comentariu nou

      suntem norocosi. sau talentati

  4. #5 Comentariu nou

    Mama partenerului meu e o comoara, de aceea trebuie ingropata :))) Suntem impreuna de 9 ani, impartim aceeasi casa de vreo 5. In primii ani nu m-a suportat de nicio culoare, motivele invocate fiind diverse: sunt din provincie (ea e bucuresteanca de vreo 2 generatii), familia mea nu e una de intelectuali, nu am terminat master (am doar licenta data).
    Multi ani nu a fost de acord sa vin la ei acasa pe motiv ca „e dezordine la ei”.
    Fazele facute sunt diverse: de la cerut cadouri inapoi pana la „uitat”in fiecare an ca eu si puiul ei mult iubit impartim aceeasi zi onomastica, bineinteles ca apare in fiecare an cu un ditai tortul pe care scrie „La multi ani *insert numele partenerului meu* ” , cu floricele albastre pe el si intotdeauna se preface surprinsa ca si pe mine ma cheama ca pe el, doar ca varianta feminina.
    Eu incerc sa las de la mine, partenerul meu ii semnaleaza derapajele, care din fericire s-au rarit considerabil in ultimul an. Chhiar mi se pare ca ma tolereaza :))

  5. #6 Comentariu nou

    Eu sunt norocos! Domnul socru veghează din partea cealaltă, dar vorbim de soacre aici ?
    Doamna nu chiar! Și am avertizat-o! De mii de ori! Dar ea nu și nu, toți oamenii sunt buni! Nah! Acum înțelege și ea, după mulți ani!

Adaugă reply - Dragos

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.