Chiar asa! Ce facem cu violoncelul? Il luam sau il lasam acolo? Eu zic sa-l lasam acolo unde este. Adica in Teatrul de Vara Herastrau, locul unde aseara s-a desfasurat prima seara de teatru in aer liber, organizata in cadrul proiectului Ludika.
E foarte greu sa vorbesti despre o piesa de teatru care ti-a placut, pentru ca nu stii cu ce sa incepi, cu ce sa termini si mai ales ce sa spui astfel incat sa nu dezvalui foarte mult din ea.
Va spun doar atat: umor, absurd si crampeie de viata puse in scena cu mare dibacie, mai ales pentru o piesa de Visniec, care este recunoscut pentru piesele sale nu tocmai usoare.
Nu o sa stau sa analizez impresia oamenilor despre piesa si cat de mult le-a placut evenimentul per total, dar faptul ca s-a mai stat aproape 30 de minute dupa finalul piesei pentru a dezbate sau a trage concluziile spune mai mult decat orice statistica.
Cert e ca mai vrem, pentru ca lumea are nevoie de teatru la fel de mult cum si teatrul are nevoie de oameni. Si ar fi foarte frumos ca Ludika sa poata realiza aceasta simbioza intre teatru si oameni. Si eu cred ca o va face.
