Anul ăsta am ales să îmi petrec o săptămână din vacanţă la Brăila, la ai mei. Spuneam la un moment dat că 5 zile de Brăila sunt totuşi cam mult pentru mine şi câţiva oameni ştiu cât de tare îmi doream să ajung înapoi în Bucureşti. Am scris şi anul trecut, tot în perioada asta că acasă nu mai reprezintă Brăila, din păcate.
A fost bine că i-am văzut pe ai mei, am stat cu ei la poveşti şi m-am îndopat cu tot felul de bucate tradiţionale, am ieşit cu prieteni pe care nu-i văzusem de ceva vreme, am râs, am povestit, am dansat şi mi-am făcut de cap destul de mult. Dar lucrul care mi-a lăsat un gust amar a fost atmosfera pe care am gasit-o în Brăila. Cu mici excepţii, momentele mişto pe care le-am petrecut acolo au fost cu oameni care nu mai stau acolo. Fie veniţi şi ei din Bucureşti, fie de pe alte meleaguri. Foarte mulţi dintre brăilenii pe care i-am văzut afişau o atitudine superioară, un aer plictisit şi o mimică plină de sictir. De fapt, sictirul a fost primul lucru observat acolo. Mai ales seara, când eram în vreun pub la o bere. O preţiozitate de sine greu de înţeles, al cărei sens nu îl văd, mai ales când se presupune că ieşi în oraş să te simţi bine şi să te distrezi.
O stare la fel de tristă ca şi bradul din centrul oraşului, care cred că anul ăsta a fost împodobit la futu-i mă-sa, altfel nu-mi explic.
Asta pe lângă multe specimene de piţipoance cu aere de domnişoare rafinate şi băieţaşi care au învăţat ei de undeva că o cămaşă albă cu butoni se asortează de minune la blugi şi tenişi. Dar aceştia pot fi ignoraţi cu uşurinţă, la un moment dat se simt în plus şi pleacă singuri.
Dar cei sictiriţi rămân şi nu sunt deloc o imagine plăcută. Şi i-am observat în repetate rânduri, nu doar într-o singură seară. E o imagine pe care o văd tot mai des şi mai acut ori de câte ori ajung prin Brăila. Ceea ce e trist, pentru că în curând zâmbetul şi voia bună vor fi o raritate acolo, toată lumea încercând să fie cât mai acră, doar ca să fie în trend.
P.S: Vinyl Pub e o cârciumă chiar mişto, preţuri mici, muzică bună şi barmani de treabă. Dacă aterizaţi pe acolo, mergeţi şi beţi o bere 🙂
0 comentarii Adaugă comentariu
Parca ai fi descris Targovistea. Din pacate, asta gasim in orasele de provincie (cu exceptia celor turistice).. E trist, dar ma bucur totusi, ca fiecare are locul lui.
Nu tequilla? Bere? Eu recomand shoot-urile :))
e jale! nu stiu a cui e vina, dar ma bucur cand mai „evadeaza” cate unul/una. aveti grija de voi pe acolo si sa ne vedem sanatosi si mai zambitori!