Internship-uri! Sau cum să ne facem treaba pe spatele altora

Articol din categoria: mișto

internship
În ultimii ani practica tradiţională a început să fie extinsă în internship-uri, de cele mai multe ori neplătite şi cu o perioadă medie de 3 luni. Bineînţeles că aproape toate anunţurile sunt cosmetizate frumos cu o promisiune de „posibilitate de prelungire sau angajare”. Foarte puţine cazuri am auzit. De cele mai multe ori, după 3 luni, se strâng frumos şi prieteneşte mâinile la uşă şi se pune punct internship-ului.

La prima vedere, din punctul de vedere al intern-ului e o situaţie de win-win, cu un uşor avantaj el. A avut ocazia să lucreze pentru 3 luni într-o companie, cu puţin noroc a şi învăţat ceva, are ce trece pe CV şi poate sparge bariera „experienţei necesare” la o viitoare aplicaţie pentru un job. Până aici toate bune şi frumoase.

Dacă privim din punctul de vedere al companiei, se cam schimbă un pic lucrurile aici. Pentru că de obicei un intern face munca de jos, aia de care fuge toată lumea, e plimbat dintr-o parte în alta şi cam atât. Aici de fapt ne dăm seama că experienţa acumulată e aproape zero şi se crează imagini greşite despre sine.  La fiecare 3 luni se schimbă flota de pitici şi treaba merge mai departe. Astfel sunt acoperite unul sau mai multe job-uri care altfel ar fi presupus nişte cheltuieli suplimentare. Ceea ce nu e deloc fair, să te foloseşti de nişte oameni care nu te încarcă nicicum şi tu să tragi foloase de pe urma lor.

Aici s-ar impune o reglementare juridică, prin care să nu ai voie ca firmă să depăşeşti un număr de locuri disponibile pentru internship într-un an, sau ca la un număr definit de interni acceptaţi să fie angajat cel puţin unul.  Pentru că altfel ne vom confrunta şi mai tare cu lipsa locurilor de muncă pentru studenţi şi absolvenţi. Cel puţin în domeniul comunicării şi al PR-ului e o practică din ce în ce mai des întâlnită.

foto

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Eu as merge mai degraba pe o salariu minim pt internshipuri cu scutirea angajatorului de la plata contributiilor sociale.

    Desi nici asa nu rezolvi total problema..

  2. #2 Comentariu nou

    Cunosc destule cazuri de internship-uri care s-au terminat cu angajarea oamenilor dar cunosc si o agentie care a ars-o poate mai mult de 1 an cu internship-uri nesimtite.

    Si da, sunt de acord ca ar trebui reglementat prin codul muncii

    • #3 Comentariu nou

      eu stiu vreo doua care o ard asa de cativa ani 🙂

  3. #4 Comentariu nou

    Se mai poarta internship-urile de vara cand oamenii pleaca in concediu si au nevoie de pitici ca sa mai acopere din lipsa celor din concedii.

    Am fost selectat alaturi de inca 2 persoane pentru un internship(neplatit) intr-o agentie de PR bine cunoscuta de la noi. Ne-au chemat apoi am mai dat anumite probe si a ramas sa ne sune in vara(cam dupa o luna, o luna jumatate de la intalnire). M-au sunat. Intre timp ma angajasem si lucram 12 ore pe zi, 15 zile/luna. Le-am zis ca pot sa vin o zi da si una nu, si mi-au dat cu pas pentru ca ei aveau nevoie de mine zilnic…

    In schimb am prins si un internship intr-o agentie de Social Media, in care nu am facut absolut nimic pentru ei si mai degraba a fost un program de training, intalnire saptamanala, cu teme pentru acasa si simulare de situatii reale.

  4. #5 Comentariu nou

    Mie internshipurile astea mi se par tepe. Orice munca trebuie rasplatita, si nu iei oameni care ar trebui sa munceasca pe salariu sa ii pui sa traga pe gratis pentru o promisiune. Am vazut start-up-uri care se bazau pe sistemul asta de munca: „veniti la noi, munciti gratis, si daca afacerea merge, POATE va dam si bani”.
    Uite aici 2 exemple, daca imi permiti linkurile
    http://www.zoonapolitikon.ro/2012/06/19/angajator-caut-sclav/
    http://www.zoonapolitikon.ro/2012/11/25/din-ciclul-angajator-caut-sclav-pardon-voluntar/

  5. #6 Comentariu nou

    1. rolul internship-ului NU este angajarea (asta e doar o posibilitate, daca faci un internship pt asta, mai bine nu faci)

    2. bineinteles ca un intern va face intotdeauna munca de jos (e la inceput si nu are experienta), dar nu-l impiedica nimeni ca daca e ambitios sa „fure” niste meserie

    3. eu cred ca internii au cel mai mult de castigat in urma internship-urilor

    • #7 Comentariu nou

      aha, esti de partea inamicului. dar ti se pare normal ca o companie sa poata rula interni la nesfarsit, din 3 in 3 luni si sa-si acopere niste posturi care altfel ar fi bugetate? stiam ca sclavia s-a abolit de ceva ani

    • #8 Comentariu nou

      Noroc ca e o parere personala…dar mai mult decat ceva vaga experienta, saracul practicant in proba nu iese cu nimic. De unde sa te mai gandesti da omu’ ala oare ce mananca 3 luni de zile, da oare cu ce-si plateste chiria, facturi. Da altfel suna asa.

  6. #9 Comentariu nou

    Da,si mie imi miroase a sclavie,am scris si un articol
    in legatura cu salariul nostru cu adevarat minim din Europa

  7. #11 Comentariu nou

    si eu sunt de acord cu plata unui salariu minim pt. perioada de proba. neplatind perioada de proba, multi patroni, nu numai din social media, isi permit sa „sclavageasca” tinerii cu promisiunea ca „daca s-o ivi vreun loc liber, esti primul/a pe care il/o vom suna”.
    de ce esti mai presus decat cel care angajeaza fara forme legale, doar fiindca ai un acord scris? bani nu imi dai, asigurari medicale nu imi platesti, pensie si impozite nici nu mai vorbesc…ar trebui sa fie amendati la fel ca cei care angajeaza la negru, parerea mea.

  8. Exista fel si fel de firme…fiecare dintre ele au regulamente interioare…unele care platesc perioada de proba si celelalte care nu…sa trecem cu vederea peste faptul ca ti se promit anumite lucruri cum ar fi salariul mare si cand te angajezi iei minimum pe economie..

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

[instagram-feed feed=1]