religiocracy

Observ in ultima vreme totmai multa lume, in general de sex feminin care citeste carti cu tematica religioasa, rugaciuni sau mai stiu eu ce. Nimic anormal pana aici, e bine ca lumea citeste si e la fel de bine ca vor sa o apuce pe calea pocaintei. Dar ce ne facem cu acele persoane care citesc astfel de carti, merg cu regularitate duminica la biserica, tin post miercuri si vineri, dar care nu se leapada de aruncat cu blesteme, barfa sau mai stiu eu ce pacate mai comit?

Azi mi`am dat seama ca astfel de persoane fac o munca in zadar. Merg la biserica sau citesc tot felul de carti numai ca Dumnezeu sa le ierte pacatele de peste saptamana? Fair enough as putea spune, numai ca nu vad sensul efortului. De unde am ajuns eu la concluzia asta?

Eram in metrou, plecam de la Dristor spre Basarab. In fata mea, la Dristor se urca o tanti, trecuta bine de 50 de ani, se aseaza si cum langa ea mai erau 2 locuri libere a considerat ca e ok ca pe ele sa isi insiruiasca papornitele din dotare. Dupa ce sarcina este dusa la indeplinire, scoate o carte cu rugaciuni si incepe a lectura. La Muncii, statia urmatoare se urca un cuplu, care dorind sa ia loc, o intreaba politicos pe mironosita daca nu cumva poate sa isi ia sacosile. Si de aici incepe circul.Din repertoriul ei, va dau exemple :” nu vedeti ca sunt in varsta?  “ [ probabil sacosile aveau o etate considerabila] “ cata nesimtire” “ s-a ajuns intr`un hal fara de hal cu tineretul asta” si multe replici demne de un trash-tv. Cei doi nu mai stiau cum sa se faca pierduti prin metrou si sa scape de furia nebunei. Ramane intrebarea: la ce bun sa ne dam piosi si religiosi daca facem ca toti dracii pe unde ne apuca? Sau probabil pentru doamna in cauza, aproapele care suntem invatati sa`l iubim era reprezentat de sacosile ce nu suportau jignirea de a sta pe jos?