Zodia traficanților de bine: cum profită de evaluarea națională pentru propriile interese

Articol din categoria: andreiu

Dacă este ceva sau cineva despre care să pot spune că port o ură greu de măsurat și cântărit sunt hienele care profită de și de pe urma copiilor. Cei care fură de la copii, cei care profită de copii ca să își atragă beneficii proprii, cei care speculează sentimente conexe copiilor ca să le iasă lor pasența, influencerii care iau bani în campanii umanitare și tot așa. Ați înțeles voi ideea.

Zilele astea ( zilele astea fiind așa, un fel de a spune pentru o periodă care a început timid de vreo 5 ani și va mai continua, din ce în ce mai agresiv) se dezvoltă un palier de scamming dus la rang de artă, care are în centru educația, starea educației și, mai ales, gradul de pregătire, de educație și de alfabetizare a copiilor.

Tot flagelul ăsta din zona „educației” îl văd cu mult mai elaborat, mai bine dezvoltat și mai eficient decât crypto si NFT la un loc, un Caritas al sentimentelor și al iluziilor vândute pe cap de locuitor din România.

Evaluarea Națională, un moment crucial în viața elevilor din România, devine tot mai mult o pradă pentru cei care caută să profite în dauna altora.

În spatele unor pretenții de a ajuta, traficanții de bine își îndreaptă eforturile spre manipularea și inducerea fricii în părinți, astfel încât să-și vândă cursurile sau testele proprii. Acești indivizi, sub masca grijii și a preocupării pentru succesul academic al copiilor, înșală și exploatează, subminând încrederea în procesul educațional și aducând prejudicii financiare familiilor vulnerabile.

Un mod insidios în care traficanții de bine acționează este prin crearea unei atmosfere de panică în jurul evaluării naționale.

Folosind tactici de marketing agresive, aceștia amplifică temerile legate de dificultatea examenului și de consecințele unei evaluări slabe.

Apoi, vin cu „soluții magice” – cursuri, materiale de învățare sau teste pregătitoare – promițând succesul garantat contra unei sume de bani. În realitate, aceste produse adesea nu oferă decât iluzia progresului, încurajând dependența de resursele lor și subminând încrederea în abilitățile elevului.

Un alt aspect al afacerii traficanților de bine este exploatarea vulnerabilităților financiare ale familiilor.

Prin manipularea fricii și anxietății părinților cu privire la viitorul academic al copiilor lor, acești trădători de încredere își cresc vânzările, profitând de disperarea acestora.

Mulți părinți sunt dispuși să plătească orice preț pentru a-și vedea copiii reușind, iar traficanții de bine nu ezită să exploateze această situație, impunând tarife exorbitante pentru produsele și serviciile lor.

Dar știți cum e, nu vrem să se repete nenoricirea și la BAC, nu?

Părinții și elevii trebuie să fie conștienți de aceste scheme și să-și folosească discernământul în alegerea resurselor de pregătire pentru examene.

Nu-ți vinde nimeni un secret nemaipomenit sau rețeta succesului. Stați aproape de copii, discutați cu ei, ajutați-i, ascultați-i, dar nu îi vindeți unei școli minune sau nu-i omorâți cu teste și evaluări complet inutile.

Salut COMPER, dovada supremă a inutilității și stresului cretin aruncat asupra copiilor încă de la clasa 1.

 

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Stiu EXACT ce spui, juniorul e in clasa a 2-a si tocmai a dat evaluarile.
    Dar, de cand s-a nascut, am avut o grija si ne-am facut un plan sa nu ajungem acolo – panica pe noi, stres pe copil sau sa devenim victima „traficantilor”.
    Uiti ca romanul, in general, nu are nici vointa si nici capacitate de efort ca sa „castige” un premiu sau ceva care chiar conteaza? Asa ca noi, ca si cultura, ne concentrem pe competitii meschine de genul „cine pleaca primul de la semafor”.
    Altceva nu pot comenta, sistemul asta de meditatii/cursuri sau scoli si profesori „minune” infloreste in scoala pentru ca noi nu avem chef sa depunem efort, alaturi de copiii nostri.
    La fel cum ca si adulti, in loc sa mergem la sala, preferam sa luam pastile „de slabit”. In loc sa mancam ce trebuie, suntem dispusi sa mergem la chirurgie estetica … totul ca sa salvam o imagine lipsita de orice substanta.

    Solutia, la noi, a fost sa insistam pe trei directii:
    UNU – copilul meu nu a calcat in vreo institutie de invatamant de stat. Acolo eu cred sincer ca NU AI SCAPARE de fenomenul asta. Nu ca sunt adeptul scolilor de mii de euro (nici nu cred ca e vreun mare castig si nici nu-mi permit) sau al metodelor „exotice” dar fenomenul asta al „traficantilor” (si altele) isi fac loc mult mai usor in sistemul de stat. Nu mai zic de infrastructura, modul de a pune problema, supra-aglomerare si alte mizerii.
    Asa ca am ales o scoala privata decenta, unde programa e tot cea de la stat dar ce difera e ABORDAREA. De la numarul de copii in clasa, experienta cadrelor didactice, modul cum se face follow-up pe activitatea si progresul fiecarui copil (atat in grup/sedinte cu parintii dar si individual), programul integrat scoala+after-school care au aceeasi logica si tinta si terminand cu faptul ca directoarea scolii este prezenta fara exceptii la fiecare sedinta cu parintii si isi ia notite si SCHIMBA lucruri cand/daca situatia o cere. Bineinteles ca nu am stiut ca asta e scoala perfecta (nici nu e vreuna perfecta, nu exista asa ceva) ci am cautat o scoala cu anumiti „parametrii” si cu recomandari de la oameni care au copiii acolo. Meritul nostru a fost ca am cautat „corect”, norocul a fost ca am si gastit locul potrivt.
    Da, stiu, m-am bagat practic la o „rata” care va mai dura inca minim vreo 10 ani, sper sa fiu sanatos, sa pot munci si sa duc aceasta INVESTITIE pana la capat.
    DOI – primul principiu pe care l-a auzit copilul meu cand a inceput scoala este ca „notele” sau alte sisteme din astea artificiale de evaluare NU EXISTA si NU CONTEAZA. Singurul lucru care conteaza si care il va ajuta in viata este sa inteleaga ca trebuie sa depuna efort ca sa fie azi mai bun/priceput decat era ieri. Sau, altfel spus, ca el este in concurenta DOAR CU EL, nu cu colegii, notele, catalogul sau alte chestii. Bine, la aplicarea unui astfel de principiu conteaza si faptul ca este intr-un altfel de mediu (cel privat) ca la stat probabil ca, indiferent ce am fi spus noi, tot ar fi picat in capcana unei concurente artificiale de genul asta.
    TREI – sport, sport si iarasi sport. Primele doua au tinut de teorie dar aici aplica practic tot ce incercam sa ii povestim noi acasa sau invatatoarea la scoala. Cea mai mare realizare a lui (>3 ani de sport cu minim 2-3 competitii/an) e ca si dupa ce a pierdut intr-o competitie nu a dat niciun pas inapoi. Dimpotriva, el hotarat si a insistat sa mearga si la urmatoarea – noi nu am insistat niciodata sa mai mearga la una dar nici sa o lase balta – ca sa(-si?) dovedeasca ca poate si ca depinde doar de el sa faca mai bine.

    PS – al meu ia constant >90% la CLR (recunoste ca nu prea ii place) si 100% la tot ce tine de MEM (afirma sus si tare ca iubeste tot ce tine de matematica), fara sa-l bata la cap nimeni sau sa mearga la meditatii sau sa avem stres/certuri in casa din cauza subiectelor legate de scoala. Si, cel mai bun lucru e ca se duce la (orice) examen calm dar concentrat, motivat, nu cu frica sau alte incarcaturi negative.

    • #2 Comentariu nou

      felicitari.

      stai sa ajunga articolul pe grupuri de parinti, sa vezi ce ne bat pe cruce

    • #3 Comentariu nou

      Ha, ha, ha … la asta cu „batutul pe cruce” chiar am ras.
      Daca m-a invatat ceva viata – tarziu, din pacate pentru mine, si de-asta fac eforturi ca sa-mi ajut copilul sa priceapa putin mai repede decat mine – este ca daca e ceva pe lumea asta care chiar nu merita efortul/timpul pierdute este ca iti bati capul cu „gura lumii”. Nu ma intereseaza si nu imi pierd vremea nici macar sa stau sa ascult ce zice lumea despre mine sau despre ce fac/gandesc eu.
      Am un maxim de 4-5 oameni pe lumea asta pe care ii respect suficient de mult incat sfatul lor pe probleme personale/de familie/de casa este intotdeauna bine-venit. In rest …
      Si nu mi-a mers chiar prost in viata. Sau, cand am mai dat-o in bara, macar am „platit” senin oalele sparte, pentru ca erau sparte doar de mine si de deciziile mele.

  2. #5 Comentariu nou

    Băi. fiicămea venea stresată acasă că a luat sapse la matematică. Am avut discuții lungi cu ea despre asta.
    Singurul sfat a fost: Băi, tată, înveți cât poți și ce înveți este pentru tine. Nu te-am obligat niciodatâ să fii olimpică la matematică.

    • #6 Comentariu nou

      Exact asa si noi

  3. #7 Comentariu nou

    1. Nu sunt adeptul meditatiilor din clasele mici. Probabil imi voi medita copilul inainte de marea evaluare.
    2. Sistemul privat este un mare rahat. Notele se dau pe baza cotizatiilor parintilor (in judetul in care locuiesc – nu vreau sa dau detalii,). S-a vazut acest lucru cand Evaluarea nu s-a dat in centrul privat.
    3. Sistemul de stat este partial putred, dar pentru mine este departe de cel privat. O parte din copii din privat nu sunt adaptati pentru viata reala.

  4. #8 Comentariu nou

    știi.. de fapt, știm toți că, în realitate, testele și examenele și școlile nu sunt despre/pt copii. sunt despre orgoliile noastre, ale părinților, despre tiparele din mintea noastră- tipare în care încadrăm copiii și mai sunt despre profesori, să aibă o pâine.
    da, noi, părinții, dorim să le fie bine copiilor. pe cinstite, câți dintre noi îi lăsăm să aleagă sau ne raportăm la adevăratul lor nivel?
    e curată nebunie, copilul poate atât, dar noi, părinții, îl împingem peste puterile minții lui, că.. îi vrem binele! copilul poate ar fi un electrician super-priceput sau un mecanic meseriaș, dar ce te faci cu orgoliul părintelui? și de-aici „boala” meditațiilor. zici că suntem o nație de savanți, toți trebuie să intre la licee de top, cu medii de aproape 10 și să facă o facultate. măi, copilul ăla poate? vrea? îl întreabă cineva? neah, băgăm meditații în el, să ne liniștim orgoliul și să priceapă copilul la meditație ceva ce mintea lui nu poate cuprinde.
    școala nu-i centrată pe elev, nici în gimnaziu, nici în liceu, nici în facultate. contează norma didactică și salariul de merit. iar profesorii sunt din ce în ce mai slabi și dezinteresați.
    să fim serioși, mingea e în terenul părintelui. până când nu ne vom schimba mentalitatea, va fi aceeași nebunie: meditații, furat singuri căciula, copii stresați și chiar pe drumuri greșite (pt că sunt neînțeleși), rezultate zero.

  5. #10 Comentariu nou

    Tot ce inseamna sistem de invatamant s-a schimbat din 90 incoace mai ceva ca trendurile de moda. Initial erau examenele de treapta, care se dadeau din clasa 8 in clasa 9, respectiv clasa 10, clasa 11 daca nu ma insel, apoi examen de bacalaureat dupa 12 clase si facultate cu examen de admitere daca voiai. Existau si scoli profesionale unde intrai in campu muncii dupa 10 clase si tot tacamu. Ulterior am devenit mai destepti si am inceput sa ne rafinam am bagat un examen la clasa 8 plus admitere computerizata, am pastrat bacaluareat dupa 12 clase. Pe undeva s-au mai intamplat chestii foarte gaunoase si le elimin aleator: desfintarea scolilor profesionale, introducerea concursului de dosare prin facultati, scaderea in dificultate a subiectelor odata ce nu s-a mai putut golani examenele ca la inceput de 2000. Nu mai pun chestii asa insignifiante cu subiecte gresite la bacalaureat, publicarea a tuturor varinatelor de examen sau obsesia unora cu tot ce inseamna testare PISA sau mai nou testare standardizata.
    Pur si simplu invatamantul romanesc este un borhot, iar orice roman cu capul pe umeri si care a mai dat pe la scoala stie asta. Cum in Romania solutia a fost salvarea individuala fiecare s-a descurcat cum a putut, fie scoala privata, fie meditatii. Toate lucrurile astea se intampla pentru ca nimeni nu a avut o prioritate reala cand vine vorba de educatie, fie ca aici vorbim de guvernanti, ori de parinti. Asa ca nu vad de ce ne oripilam cand vedem ca aceste rahaturi se intampla. S-au intamplat din 90 incoace sub diferite forme, acum doar s-a ajuns in punctul in care treaba este si fiscalizata si un pic mai spalata.
    Este nasol ce se intampla? Sigur ca da, insa daca treci un pic de emotie o sa vezi ca se poate si mai rau(poti sa dai bani la o scoala privata si sa nu se vada) si ca solutii alternative nu exista. Adica sigur exista, dar orizontul de implementare e de vreo 20-30 de ani si implica niste costuri mai mari decat cele pe care le avem acum, ori asta nu se poate in era instant gratification….

  6. #11 Comentariu nou

    Eu as vrea sa știu dacă aveți „oo” sa blestemați toată gașca politica, deopotrivă cu cei care i au finanțat din umbra, pentru că au distrus Romania, au transformat o in colonie, au despărțit părinți de copii, au băgat in faliment românii și in datorii pe fiecare cetatean român.

    Aveți ‘oo’ sa spuneți raspicat sa se aleagă praful și pulberea de toți politicienii care prin politicile lor v au băgat în depresie pe Dvs, pe familia dvs, pe amicii/prietenii și familiile lor?!

    Aveți ‘oo’, Dvs și bărbații din anturajul Dvs, sa rostiti ferm ca toți politicienii distructivi din Romania sa facă AVC sau infarct pentru atacurile și chinurile la care suntem toți supuși de impunerile, regulile si teroarea aplicate asupra noastră? Sa le urati până când le cedează materialul.

    Pentru că de vorbe cu toții ne am saturat. E timpul sa încetăm cu plânsetele și plângerea de mila (în general). Doar sa ne revoltăm la serviciu sau la o ieșire cu amicii și să nu facem nimic, nu ajuta.

    Toate partidele politice sunt într o rețea mafiota. Scandalurile sunt circ pentru public. Politica in sine este o tarf#. O prostituata de când lumea și pământul. O tarf@ și astăzi, căci boierii de ieri sunt politicienii de astăzi care au slujitori și servitori. Împărații de ieri (din imperii) sunt președinții „moderni ” de astăzi. Bătăușii de ieri care te snopeau in bataie daca nu le plăteai tribut pt boierul/ regele lor, îți luau cu forța la război copilul etc, sunt ANAF si milițienii/militarii de astăzi. Dar cică astăzi ne aflam in civilizație. Vin să ți impună ceva, nu i interesează dacă ești de acord cu asta.
    Astăzi ești omorât civilizat.

    Observati întunericul de secole până în prezent? V au orbit autostrăzile, strălucirea hainelor office și a diamantelor?
    Nu s a schimbat nimic.

    Oamenii deștepți nu pot sa distrugă. Pentru că sunt deștepți, le merge capul, au soluții.
    Primitivii, barbarii distrug în neștire.

    Pe politicienii români (oricare partid) nu ii interesează Binele ființelor umane. Nu ii interesează Sănătatea ființelor umane. Ii interesează banii, orgiile, luxul și funcțiile care le susțin lăcomia.

    Daca nu ii blestemați va este frica de faptul că ar putea să funcționeze?
    Daca nu ii blestemați nu va mai plângeți de raul din jur! Pentru că toți suferim din cauza lor, de la copii la adulți!
    Eu nu plâng și nu voi plânge pentru nici un politician. Ați văzut fericirea iranienilor când le a plecat tartorul? Ați văzut fericirea femeilor?

    Asta înseamnă sa fii drept. Sa contraataci la fiecare atac. Nu sa aștepți ca nemernicii sa se schimbe sperând că intr o zi vor deveni buni.

    Alegeți Dvs daca ii blestemați pe bucăți, la grămadă, nominal. Dați o mana de ajutor Karmei.

    Atât am avut de zis

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.