Leacurile băbești: vindecare prin teroare

Articol din categoria: andreiu

Trecuse ceva timp de când n-am mai strivit corola de bunici a lumii, de la faza cu mitul bunicilor din bucătării, așa că am găsit niște gaz și am zis să-l arunc pe foc, să vedem ce iese.

În vremurile de demult, când bunica era medicul de familie și farmaciile erau doar un vis îndepărtat, leacurile băbești erau la ordinea zilei. Dar oare funcționau ele cu adevărat? Sau ne vindecam doar de teama de a fi supuși acelorași tratamente îngrozitoare din nou? Haideți să ne amuzăm puțin explorând câteva dintre aceste metode „miraculoase” de vindecare!

Frecția cu spirt

Frecția cu spirt era, fără îndoială, un tratament popular pentru orice durere sau răceală. De ce? Poate pentru că spirtul ardea pielea într-un mod care te făcea să uiți de orice altă durere. După o astfel de frecție, corpul tău nu mai avea de ales decât să se vindece rapid, doar pentru a evita altă sesiune de frecare intensă.

Șosetele în oțet

Cine ar fi crezut că un simplu articol vestimentar ar putea deveni un instrument de tortură? Înmuiarea șosetelor în oțet și purtarea lor peste noapte ar fi trebuit să scadă febra, dar, în realitate, îți provoca doar un disconfort olfactiv major. Și, pe lângp asta, riscul de intoxicație cu oțet era uriaș.

Teama de a repeta experiența era suficientă pentru a te face să te simți mai bine într-o clipită.

Trasul pe mâini pentru aplecate

Nu știu prin alte părți, dar pe la noi prin Bărăgan, când cineva avea probleme de stomac sau greață, leacul era să fie tras pe mâini. Gen să i se tragă de aplecate. Și practic te trăgea de la cot spre palme, te freca pe vene de te găseau toți dracii din lume, uitai și de greață și de jerăgai și de tot.  Efectul real? O dorință intensă de a te vindeca rapid, doar pentru a nu mai trece prin aceeași experiență ciudată și inconfortabilă.

Ceapa rasă la gât

Ceapa la gât era un remediu clasic pentru durerile de gât. Mirosul pătrunzător și senzația de arsură pe piele erau suficiente pentru a alunga orice virus, dar mai ales pentru a alunga dorința de a trece din nou prin aceeași procedură. Orice durere de gât pălea în fața gândului de a avea iar ceapă rasă la gât.

Singura chestie care îmi plăcea și avea efect erau tercii de mămăligă cu miere, atunci când făceam gâlci.

Leacurile băbești au avut, fără îndoială, un efect puternic asupra celor care le-au experimentat. Nu pentru că aveau proprietăți vindecătoare magice, ci pentru că frica de a repeta acele tratamente îngrozitoare ne forța să ne vindecăm rapid. Așa că data viitoare când auziți pe cineva lăudând efectele miraculoase ale acestor metode tradiționale, amintiți-vă că, uneori, teama este cel mai puternic medicament.

 

1 comentariu Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    m-a luat un fior pe spate numai cand am citit sosete cu otet :))) ce oribile erau

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.