Una din glumele preferate în cercul meu de prieteni, când vine vorba despre cum ne vom petrece anii pensiei, este că „stai să vezi cine mai apucă pensia”.
Eu zic că o să o cam apucăm cu toții, pentru că lifespanul cam crește și citisem undeva că deja printre noi sunt oameni care vor bate 100 de ani relaxați, nu cu titlul de excepție, cum se întâmplă acum.
Acum, în medie, oameni „mănâncă pensie” vreo 20 de ani după pensionare, și, din păcate, la noi veniturile din pensie sunt de aproximativ 40% din veniturile pe care le ai ca salariat. Deși ai aceleași cheltuieli, aproximativ, trebuie să te descurci deodată cu mult mai puțin. Asta e doar prima parte proastă.
A doua veste nasoală e că noi, România, ne cam ducem în cap și demografic destul de accelerat, așa că previziunile pentru generația noastră ( 80-90) sunt destul de sumbre cu privire la pensionare, pentru că nu va mai avea cine să contribuie la bugetul de stat încât să avem pensii decente.
Știu, acum e cool că avem starbucks și iphone, dar mi-ar plăcea să le am și la 75 de ani, nu doar până la 67 sau care va fi vârsta de pensionare atunci.
Și atunci, ce facem?
Păi trebuie să o calculăm din timp. Discutam cu cineva de la BCR, care au 3 evenimente online pe subiectul ăsta în luna decembrie, despre cum nici pilonul 2 nu este tocmai de bazat pe el, pentu că sumele adunate acolo sunt mici.
Așadar, ce e de făcut? Păi, una dintre soluțiile identificate în discuția cu Melania de la BCR a fost că trebuia să ne apucăm de economisit de la 22 de ani, câte 10% din venituri, disciplinat, lună de lună, până la pensie. Și am pufnit amândoi în râs.
Știm cu toții că așa ceva este imposibil de realizat, mai ales între 20 și 25 de ani, când fie încă mai ciupești de la părinți câte ceva, fie abia îți ajung banii de pe o lună pe alta.
Așadar? Care e soluția? Să pui 20% din venituri deoparte, până la vârsta pensionării, lunar, disciplinat. Se poate?
Se poate, cu unele sacrificii făcute. Mai puțin show-off, mai puține chestii inutile cumpărate, mai multe economii.
Sau, dacă ai bani, să te apuci de investiții în chestii de termen lung.
Foarte important în acest pas este să te lași de procrastinare și să acționezi rapid. Adică pe loc, brusc, fără timp de răzgândit. Te-ai decis, ai acționat și te ții de plan.
Noi ne-am apucat de economisit pentru kiddo mai accelerat, în niște fonduri la care va avea acces la 20 de ani.
Anyway, eu mă tot gândesc care sunt soluțiile pentru o bătrânețe în care să nu fiu o povară pentru urmași, ci să mă pot descurca singur. Pentru că na, pe certificatul de naștere nu există nici un termen de expirare. Dar până atunci tot caut soluțiile cele mai bune pe care să le iau acum, cât sunt încă tânăr, doamnă, tânăr.
Între timp, mă voi înscrie pentru seminariile alea de la BCR, ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți, să aflăm și ce zic experții.
7 comentarii Adaugă comentariu
Care este planul pt kiddo?
unul de la generali
La noi pe insula calculul e mai simplu: dacă începi abia acum e musai ca jumatate din varsta actuala sa reprezinte % din salariul brut pe care trebuie sa îl pui deoparte în fiecare luna pana la pensie.
Altfel, atâta vreme cât conturile bancare sunt asigurate doar pana la o anumită suma iar dobânzile sunt glume proaste (0.01% la acest moment) am diversificat putin: pe langa niște bani albi pentru zile negre mai avem pensia de stat (va fi distractiv sa le consolidam în anii următori), pensie privata (una plătită de angajator ca beneficiu și una proprie), portofoliul de investiții (împărțit în 3 în funcție de nivelul de risc) și imobiliare (pas cu pas).
Pentru juniori, de la 7 ani au cont bancar propriu, la 11 primesc card de debit asociat iar de la 18 isi capătă independența.
Între 7-18 ani parintii pot depune lunar în cont o suma între £10 și £250 iar ei iei pot depune economiile periodic (punguta cu bani și fila de depunere). În toată aceasta perioada pot retrage (cu fila de retragere semnată de ei) maxim £50 pe luna. Pentru sume mai mari au nevoie de prezenta unuia dintre părinți.
La deschiderea contului fiecare a primit o Pușculița în forma de seif și acces la niște resurse de educație financiară.
BCR n-a auzit de Allan Greenspan.