O mare parte din viață am trăit cu gândul că voi muri repede. Nu întrebați de ce, aveam motivele mele să cred asta, niște istoric nefericit în familie și niște calcule pe care le credeam eu universal valabile doar pentru că le-am auzit pe la alții. Așa că nu mi-a păsat foarte tare de ce fac, de consecințe, de decizii pe termen lung, pentru că oricum eram convins că nu apuc 30 de ani.

Apoi am ajuns pe la 30 de ani, a apărut copilul, aparent n-am crăpat, dimpotrivă, sunt destul de zdravăn, sănătatea e în parametri, toate bune, doar cam gras, dar nu le poți avea pe toate. Și m-am maturizat.
Și deși mi s-a schimbat perspectiva, am tot rămas cu un gând în cap: dacă mâine mor sau dispar sau mă răpesc extratereștrii, dincolo de durerea dispariției, ale mele ce fac? Ce las în spatele meu?

Se vor descurca? Vor avea ce le trebuie? Vor duce lipsă de ceva? Copilul își va putea continua grădinița la care merge acum? Vor putea să mai stea în aceeași casă? Chestii de genul ăsta.

Și așa au apărut calculele pentru asigurări, poate pentru niște economii, calcule de casă, nu mai schimbăm mașina, că n-avem de ce, nu mai mâncăm doar în oraș, nu mai spargem bani pe prostii inutile.

Și am uneori impresia că puteam face mai multe, dar nu le-am făcut din lene, neglijență, neștiință, chestii de lepră din Brăila ajuns la oraș mare. Și am spart foarte mulți ani foarte mulți bani, în general pe prostii și pe distracție.

Cumva, nu-mi pare rău, pentru că, de exemplu, când toți corporatiștii suspină după mers la vama veche și răsărit și chestii boeme de copii cuminți, eu îs sătul de vamă până peste cap, la mare mă duc la Constanța, că e civilizat și chill. Dar nu asta e subiectul.

Partea aia de ani de spart bani aiurea și mers în derivă peste tot o pun și pe lipsa unei educații financiare pe care să o fi avut acolo din copilărie.

Așa cum spunea și profesorul Dan Petre într-un webinar pe care l-am moderat, educația financiară ar trebui introdusă din școala primară, ca materie obligatorie. În loc de religie sau desen sau muzică, chestii care crează frustrări dacă nu ai talent la ele.

Și dacă nu găsim în sistemul de educație o soluție pentru educație financiară, o vom face noi, cu resursele pe care le avem la dispoziție.

Am început deja, citim despre bani, ce facem cu banii, de ce sunt importanți, kiddo are deja pușculița ei unde pune absolut orice monedă prinde prin casă, poate reușim măcar pe ea să o facem responsabilă de la început. O recomandare de carte pe tema asta este Şcoala Banilor Bine Crescuţi, susținută de BCR.

Pentru că, am mai spus asta, de multe ori, rolul nostru, ca părinți, este să fim departamentul de suport al copiilor și înainte de orice averi sau case trebuie să le transmitem niște valori solide care să le ghideze drumul în viață.

Responsabilitate, onestitate, verticalitate și altele, pe care dacă le ai, ai șanse să-ți iasă chestiile în viață.

Cadou de 1 iunie.