Asta îmi spunea tata aseară. Craiovean de origine, a trăit, simţit şi respirat alb-albastru ani întregi. A prins momentele de glorie ale echipei dar şi pe cele mai puţin faste. Însă a rămas acolo, he stand his ground. Mergea pe Oblemenco cam o dată pe an, când se nimerea în zonă şi după aia se putea citi fericirea pe faţa lui.
Ieri am vorbit cu el şi era tare mâhnit. Nu cred că l-am mai văzut de multe ori aşa supărat şi dezgustat de ce se întâmplă la Craiova. Frumuseţea şi farmecul unei astfel de echipe nu ar trebui terfelite şi distruse de nişte idioţi avizi de putere, bani şi mai ştiu eu ce. Probabil la fel se întâmplă şi cu fanii de la Timişoara. E păcat.
0 comentarii Adaugă comentariu
Oamenii astia vor doar sa faca rau si sa-si satisfaca orgoliile. Nu e normal sa se intample asa ceva, e trista situatia pentru suporterii Craiovei si pentru tot fotablul romanesc zic eu.