Suntem vreo 3 Românii, complet defazați unii de alții

Două situații, pentru mine perfect normale, pentru persoanele de dincolo de masă, perfect normale, dar complet absurde pentru ambele părți ale mesei.

1. Înscriere copil la școală. Neffind una de circurscripție, pe cererea de înscriere bifez că am și locul de muncă aproape de școală. Mi se solicită adeverință de la locul de muncă.

Explic că lucrez de acasă, în majoritatea timpului, la propria mea firmă. Nici poveste, asta cu lucratul de acasă este ceva, așa, trecător, important e locul de muncă. Acasă, insist eu. Adeverință, insistă dumneaei!
Așadar, am dus astăzi adeverință prin care administratorul Andrei Cismaru semnează adeverința că dl CISMARU ANDREI își desfășoară activitatea în proximitatea școlii, la domiciliul declarat în cererea de înscriere la școală!

Privirile au fost suspcioase, mi s-a transmis că „eu o primesc, dar să știți că nu știu, asta cu muncitul de acasă nu știu ce să zic despre ea, vedem ce zice COMISIA!!!”.

Acum aștept să vedem ce zice comisia despre comportamentul meu decadent și ultragios de a nu semna condica undeva.

2. Reînnoirea pașaportului.

Plătesc taxele pe ghișeul.ro, ne urcăm în mașină și mergem la Călărași, unde am găsit cel mai repede loc disponibil. Ajungem la Călărași, intrăm în ghișeu, o doamnă inspector/ofițer/comisar sau ce funcție posedă dumneaei ne întâmpină clar: chitanțele, vă rog!
-Le-am plătit online, pe ghișeul, vă pot arăta confirmările de plată.
– Eu trebuie să le scanez, am nevoie de ele fizic!!!
– Păi nu apar în sistem? Ok, vi le transmit pe email, dacă e nevoie, și le printați aici, dumneavoastră!
– Nu am unde, nu am cum, că noi nu avem internet aici!

Am rezolvat până la urmă, a fost doamna amabilă și părea că face o ilegalitate pentru că scrie doar RRN-ul pe formular, nu îl și atașază fizic la dosar.

Româniile divizate. Rupte de realitate. Departe de digitalizare, de modern, de noile tehnologii, de oameni care pot munci și de acasă fără să aibă o condică de semnat, că există antreprenori, freelanceri.
Nu i-aș judeca prea aspru, cei care sunt acum aproape de pensie au prins vreo 30 de ani de comunism, apoi s-au refugiat în joburi la stat, la buget, unde nu au ajuns criteriile de existențe ale lumii noi, de skill-uri, de perfecționare, de performanță și evaluare. Au mers cu valul, nu ai ce să le mai faci acum.
Din păcate, urmează valul următor, de analfabeți funcțional plini de tupeu și aroganțe, de cealaltă parte a ghișeului, oameni care au discernământul necesar să fie jigodii cu cetățeanul și sunt cu orice ocazie le apare în cale.

Urmează adevărata încăierare a celor două lumi imediat ce generația care are acum 60 de ani se va retrage spre pensie.