Omul sfințește locul

Am fost nevoit să dau ieri o fugă până la Brăila, dus – întors în aceeași zi. M-am pregătit cu declarațiile pe proprie răspundere și pentru dus și pentru retur, nu aveam nimic de ascuns, nici de declarat, am pornit la drum.

Primul echipaj de poliție mă oprește la dus, trag pe dreapta, se apropie agentul:

• Buna ziua! Agent PRENUME NUME de la Poliția Rutieră, vă rog să-mi prezentați buletinul, permisul de conducere, talonul mașinii și declarația, pe parbriz, deasupra volanului.

I le prezint, mă întreabă unde merg, îmi recomandă să nu interacționez cu oameni, să evit locurile aglomerate și să port mască de protecție.

O discuție super normală, dar foarte profesionistă, din partea lui.

La întoarcere, mă oprește din nou un filtru.

• Bună ziua! Agent NUME PRENUME, mormăit ceva
• Unde mergeți?
• La București, mă duc acasă!
• Vreau să văd și io declarația

Îi arăt declarația, 15 secunde pauză

• Și buletinul

Îi arăt buletinul.

• Cu mașina sunteți în regulă?
• Da!
• Vreau să văd și io permisu

Îi arăt permisul pe geam

• Și talonul

Îi arăt și talonul

• Dar unde ați fost?
• La Brăila, am dus niște chestii pentru Paști și am avut ceva de rezolvat
• Îhi, mbine, mergeți.

Aceeași instituție, aceleași proceduri, aceeși situație, identică.

Ăștia doi or fi făcut școli diferite? Amândoi erau de la Poliția Rutieră, nu locală, nu armată, nu BGS.

Primul super profesionist, transmitea sigurață și încredere, cum ar trebui să fie orice polițist, ăla de ne era model în copilărie, al doilea așea, un băiețaș care era și el pe acolo, parcă tot căuta ceva, aștepta ceva, nu-mi explic.