S-au aliniat planetele și zburdă mioarele pe internet.

Cumva, zeița Fortuna a făcut ca anul ăsta să se suprapună două evenimente aproape unice, pe care nu le-ar fi anticipat nimeni acum un an. Să le luăm pe rând, concluzia o tragem la final.

Primul eveniment, previzibil încă de anul trecut, dar care devine certitudine, este că Dinamo se duce în liga a doua.

Retrogradează, pentru prima dată în istorie. Nu e nici o dramă, au retrogradat echipe mai mari ( vezi Parma sau Shalke acum), era ultima echipă din istoria ligii întâi din România care nu retrogradase.

Aia e, mergem mai departe, cei ce sunt dinamoviști niciodată nu sunt triști. Lepădarea de echipă atunci când merge prost e specifică celor de la capătul lui 41, nu echipelor din centru. Au fost probleme uriașe la club, eu tind să cred că planul era de faliment, dar s-au opus aproape 15.000 de nebuni care au crezut până la capăt. Și nu ne pare rău, deloc. Vom reveni, că nu mor câinii când vor măgarii.

Al doilea eveniment e că la margine de miriște miroase a titlu pentru FCSB. Și, revenind la capătul liniei 41, când e rezultate, e și bucurie și suporteri. De rezultat.

Așadar, dacă vă apar prin timeline oameni care de obicei zic că nu îi interesează, nu urmăresc fotbal, au o părere proastă despre fotbalul românesc, dar care acum au opinii ferme, sunt plini de bucurie că retrogradează Dinamo sau încep să comenteze arbitraje, despre CFR Cluj sau Craiova, să știți că ăia sunt steliști redescoperiți.

Anul ăsta s-au făcut steliștii. Se bucură un an și dispar încă minim cinci. Nu vă alarmați, e doar un guturai sportiv.

Nu înțeleg, însă, ura asta cretină, împotriva celorlalți. Zici că se mai dă o sută de lei dacă te bucuri că retrogadează Dinamo. Nu fraților, nu câștigă nimeni nimic. Pierde doar sportul, doar spiritul sportiv, doar competiția. Atât.

Ura asta nejustificată demonstrează doar cât de mici suntem din punct de vedere al caracterului și empatiei, nimic mai mult.