Cel mai mare dușman al progresului este rezistența la schimbare. Și frica de nou, dar asta e cumva diferită.
S-a întâmplat dintotdeauna. Când au apărut automobilele, caruțașii au făcut revolte, când a apărut emailul, s-au răsculat postașii. Când au apărut blogurile s-au răsculat jurnaliștii. Când a apărut Uber, s-au revoltat taximeștriștii.
Știm foarte bine ce circ a ieșit în România când a intrat uber pe piață, apoi a apărut și bolt și alții. Bătăi prin oraș, proteste, pânde, razii cu poliția, taximetriștii ar fi făcut orice numai să nu se schimbe ei. Nu au înțeles decât prea târziu că lumea se săturase de mașini mizerabile, de prețuri făcute din ochi, de lipsa bonurilor și tot ce făceau ei. Și că vor altceva și tehnologia le pune la dispoziție o alternativă mai bună.
O discuție oarecum asemănătoare a fost și cu apariția revolut, dar acolo băncile au înțeles mesajul și s-au repliat rapid. Majoritatea au relaxat maxim condițiile, au tăiat din comisioanele alea mari și s-a cam echilibrat situația.
Acum apar discuțiile despre cryptomonede. A ieșit un nene de la ASF să explice că ceva, riscuri, bani pierduți, că pericol și că se așteaptă ceva la nivel european, nu știm ce și cum
ASF atrage atenția însă că „propunerea este încă în discuție, fiind supusă procesului co-legislativ și, prin urmare, consumatorii nu beneficiază în prezent de niciuna dintre garanțiile prevăzute în propunerea respectivă, deoarece aceasta nu este încă adoptată ca legislație UE”.
De asemenea, Autoritatea amintește și mențiunile cu privire la criptoactive din cadrul raportului privind tendințele, riscurile și vulnerabilitățile al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA)
Asta se întâmplă când la butoane sunt niște birocrați care au pierdut orice contact cu realitatea, cu tehnologia, cu vremurile, cu orice vreți voi. Nu știm șefu, noi v-am avertizat.
Să facem ceva să adaptăm legistația noului context? Iar nu știm, să vină de la județeană, dacă e, lista cu instrucțiuni.
Nu știm, suntem depășiți de situație, mai bine mergem pe burtă și vedem ce iese, dacă e să fie ceva nasol, noi i-am avertizat.
Nici un demers pentru educație, sprijin, informare, consiliere. Nimic.
Încă puțin și anunțăm că vor fi interzise, că fac concurență monedei naționale.
3 comentarii Adaugă comentariu
pana una alta mondele astea nationale, europene tin in picioare drumuri, spitale, scoli, proiecte si alte lucruri de care ne folosim cu totii.
criptomonedele au produs un rahat pana acum?
nu vad tehnologia aia din spate sa fie pusa in identificare produse (cine l-a facut, suma, ora produsa [in program normal de munca], transport, suma, vanzare, suma, taxe, suma, identificare, etc) pe scara medie daca nu larga.
macar de-ar proteja muncitorul daca nu altceva.
dar specula vad, evaziune cu drag, piete obscure de droguri, arme si alte golaneli bucuroase sa le ia in brate, etc.
se cere transparenta de la cineva ascuns dupa un nickname 🙂
Sincer nu știu ce ar putea face autoritățile în acest moment. Astfel, există o grămadă de cryptomonede și, cel puțin din câte știu eu, nu există și nici nu poate exista niciun control real asupra acestora din partea vreunei autorități de stat – iar aici nu mă refer doar la România, ci la orice alt stat.
Lipsa totală a controlului este o problemă majoră – să presupunem că în România în următorul an s-ar derula o campanie astfel încât oamenii să creadă în cryptomonede, să creadă că reprezintă viitorul.
Și acum să enumerăm o parte din problemele care pot apărea :
-în care cryptomonede să creadă ? în Bitcoin, Ethereum sau alte 5 sau 10, sau în toate ?. Dacă e să creadă doar în una – două, de ce să creadă doar în Bitcoin de exemplu și nu în altele mai obscure – deja este greu de explicat de ce unele ar fi mai de încredere și altele nu, pentru că toate sunt emise și circulă cam la fel, pentru că se bazează pe aceeași tehnologie;
-să presupunem că alegem toți să considerăm Bitcoin ca fiind sigur, toate tranzacțiile în țară se fac în Bitcoin. În ultima săptămână Bitcoin a scăzut de la circa 62.500 USD la 50.000 USD – adică o scădere de circa 20 % ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ.
Să ne imaginăm că într-o săptămână valoarea leului ar scădea față de euro, astfel că 1 euro ar crește de la circa 4,95 lei cât e acum la 6 lei – ar o catastrofă, ar crește toate prețurile, oamenii și-ar retrage banii din bănci sau i-ar schimba în euro, ceea ce ar crește și mai mult prețul euro – țara ar putea fi foarte aproape de colaps.
Deși în principal Bitcoin a crescut totuși a mai avut astfel de fluctuații pe termen scurt, care pentru o țară ar fi catastrofale mai ales că niciodata nu știi dacă nu cumva acesta este momentul când începe să scadă fără să mai crească vreodată la aceeași valoare.
Adică esența unei monede este capacitatea de a inspira încredere și stabilitatea – un om acceptă 100 lei (de exemplu) ca preț pentru ceva deoarece știe că folosind acei 100 lei își poate lua altceva și își poate lua și acum și peste 10 zile și peste 6 luni, deoarece în principiu cei 100 lei vor valora la fel. Cel care primește din nou cei 100 lei își poate și el lua altceva și așa mai departe. Da, există inflație deci practic peste 1 an cei 100 lei nu vor mai avea exact aceeași valoare, dar vor avea oricum o valoare apropiată, adică 99 sau 98 de lei.
Toate lucrurile astea sunt extrem de sensibile dacă le transpunem în cryptomonede și pornesc de la același exemplu și anume un un om face o muncă sau vinde un produs de 100 lei:
-cel care cumpără va spune – ”păi în ultimul an bitcoinul doar a crescut, deci dacă eu îți dau 100 lei echivalent în bitcoin tu peste 1 lună sau 6 luni de fapt o să ai 130 lei echivalent în bitcoin, deci nu e corect să îți dau atâta, ar trebui să îți dau mai puțin”;
-cel care cumpără ar putea să se gândească – dar de ce să cumpăr eu lucrul ăsta acum cu bitcoinul meu care valorează 100 lei, nu mai bine aștept însă X luni ca să valoreze 150 lei și atunci pot să cumpăr produsul mai ieftin?
-cel care vinde se va gândi – dar mie îmi trebuie banii ăștia să îmi plătesc datoriile săptamana viitoare – dacă bitcoinul o să scadă cu 20 % eu ce fac, ia să cer cu 20 % mai mult ca să fiu acoperit.
Adică, în esență, ar fi foarte complicat de făcut comerț.